BILETE DE PAPAGAL (II) ”Ziarul meu mi l-am inventat și făcut singur”

Receptarea Biletelor de Papagal

PERPESSICIUS. După 300 de numere de la apariția ”biletelor de papagal”, Arghezi constată cu mâhnire că doar Perpessicius înțelege mesajul acestei reviste unicat în istoria literaturii române. Simte nevoia să comunice tuturor acest lucru, într-o notă intitulată Un salut izolat:

”Singurul confrate care a salutat cu o pălărie de artist, instelată cu un mărgăritar, apariția celor 300 de numere ale Biletelor de Papagal, a fost d. Perpessicius. În cuvinte în care murmură o rezonanță scînteietoare, găsim înțelesul lămurit al străduințelor noastre de un an întreg.

Ziarul Cuvântul, în care articolul d-lui Perpessicius a fost publicat, își regăsește câte o dată onoarea și cavalerismul și se întâmplă că-i stau amândouă frumos. T. Arghezi”. (Tudor Arghezi, Un salut izolat, în ”bilete de papagal”, anul 2, vol. III, nr. 306, Duminică. 12 Februar 1929, p. 2.)

NICOLAE IORGA. La polul opus, în încercarea legitimă de a-și apăra revista, Arghezi îi dă, în tableta Serenissima. Rugăciune pe brânci la d-l N. Iorga, în aproape trei pagini din patru câte avea publicația, o replică virulentă istoricului Nicolae Iorga, reacției sale furibunde. Fragmentele următoare, excerptate din respectivul text, sunt, în acest sens, grăitoare:

”E-adevărat că ziarul meu mi l-am inventat și făcut singur, fără partid, fără amici politici, fără sprijinul cultural și estetic al nici al guvernelor nici al D-lui Aristid Blank (Aristide Blank a fost un economist și un bancher care a trăit în România, în perioada interbelică, de numele căruia se leagă cea mai mare escrocherie financiară din România, care a dus finalmente la prăbușirea unui întreg sistem economic și politic. Vezi Anton Caragea, Pagini de istorie ascunsă. Afaceri celebre, personalități controversate, morți misterioase, Ediția I, Chișinău, Editura Cartier, 2004, 372 p. – n.n.), ale căruia mari generozități unii conducători profetici și antisemiți ai neamului, le-au cunoscut și le-au disprețuit, după întrebuințare.

Autorul Biletelelor de papagal nu are, desigur, geniul incomensurabil și unanim al D-lui Iorga. N’a avut o tipografie nici la București nici la Văleni; Prietenii nu i-au făcut cadou măcar un palat în București, iar societățile, Băncile și partidele politice, variate nu l-au subvenționat nici cu zeci de milioane, nici cu sute de mii, pentru purtarea strălucirilor luminii integrale peste țări și mări, oridecâteori prezența lui Cocò ar fi devenit indezirabilă la el în țară. […]

Până una-alta Biletele de Papagal vor continua să apară cum le taie capul, fără să-și caute inspirațiile în Neamul românesc și în mapa D-lui Iorga. T. Arghezi”. (Tudor Arghezi, Serenissima. Rugăciune pe brânci la d-l N. Iorga, în ”bilete de papagal”, anul 2, vol. III, nr. 313, 11 Februar 1929, p. 2-3.)

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *