Firicel de cimbru (fragment)

De la gară spre casă trebuia să treacă pe un ștrec.

Încă nu se lăsase amurgul.

Printre pietrele triunghiulare și aspre , ici colo, văzu câte-un firicel de troscoțel și chiar cimbru sălbatic. Acesta părea galben – strălucitor. Poate el aducea a mirosul înțepător de camfor. Șinele de tren erau subțiri și vechi. Noaptea , păreau ruginii.

Pe marginea ștrecului creștea un covor de flori mici cu frunze înguste  verzi- gri.

Ea avea înfățișarea candidă ,ochi migdalați , o profunzime și o gingășie nevăzute imediat pe chip. Își mișca brațele vioi . Bluza de vară îi era deschisă. Avea tonuri aurii , argintii  până la un verde stins. Da, era ea, cea care mai mult sărea traversele, decât mergea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *