Poetul

Pe piatra aspră 
Stă albul și negrul
Și alte profeții.
Poetul se uită la Cer 
Ca la un oblon strâmt .
 
Singur trece râul.
Hoinar nu e. 
 
Vine furtuna 
Și trage oblonul.
Dar nu-l fură fantasme.
 
 
În spate are o raniță
Plină de ierburi. 
 
E tânăr și singur 
Ca și cavalerul jungher.
 
Drumul spre Delphi 
Bate spre crepuscul.
 
Încă-l învăluie 
Porția zilnică de soare.
 
Hazardul e beduin.
Făpturi nu se mai văd. 
 
Trădarea cântă la flaut.
Lacunele devin cranii martirizate
Ca un ecorșeu.
 
Convoaie astrale , translucide 
Trec pe lângă el.
 
Undeva cad niște zaruri:
Orfanii din Paradis ,bazilici ,
Farse , îmbrățișări cu zeii,
 
Toate se topesc 
Printre vestigiile de nicăieri…
Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *