Remember: un eveniment editorial

”Pateric” vine, cum se poate intui ușor, de la ”pater” (tată). Patericele ar fi, așadar, folosesc acum exact limbajul religios de specialitate, ”învățaturi ale părinților duhovnicești”, ”învățături ale bătrînilor”.  ”Patericele” sunt între cele mai răspândite documente ale literaturii creștine, reprezentînd o temelie foarte solidă pentru răspîndirea creștinismului și pentru întemeierea vieții monahale, în sensul ei instituțional.

Patericul e o culegere de apoftegme, mai cu seamă ale monahilor din ”pustiul Egiptului”, din perioada desemnată ca fiind ”epoca de aur a monahismului egiptean”: și anume, secolele 4-5.    ”Apoftegme” – cuvînt cu un parfum lingvistic aparte – înseamnă ”ziceri, sentințe, scurte istorisiri”. Fomulele în care au fost grupate aceste faimoase ”apoftegme” sub titulatura ”Pateric” au fost două. I: modalitatea alfabetică – sub numele fiecărui părinte sunt redate apoftegmele păstrate de la acesta, iar părinții sunt distribuiți în acest tom în ordinea alfabetului grecesc.II:modalitatea tematică sau sistematică – aici apoftegmele sunt aranjate în sistem, mai precis, în douazeci și una de teme. Această această a doua modalitate de dispunere a apoftegmelor este forma completă a lor, pentru că include toate apoftegmele care s-au păstrat de la Părinții pustiului și este cunoscută sub titlul de Patericul Mare.

Patericul Mare are o materie aproape dublă decît colecția de apoftegme grupate în sens alfabetic – 1981 față de 1028.

În limba română, abia relativ de curînd am dobîndit versiunea tradusă după textul original – greaca veche – a Patericului Mare. Practic, prima ediție de acest gen, și singura de altfel de pînă acum, a apărut în 2016. Artizan principal al acestei excepționale performanțe culturale – și, poate că se subînțelege, spirituale în fond – este Părintele Constantin Coman. Ediția românească a fost publicată, într-o formulă realmente de gală, la editura Bizantină și numări 1054 de pagini. O scurtă mărturisire a traducătărului acestei mari opere, Constantin Coman:  ”experienţa personală în întâlnirea cu Patericul vine din postura mea de biblist, de profesor de Noul Testament. Ca biblist, m-am concentrat în toată activitatea mea pe problematica hermeneutică, încercând să desluşesc cât mai limpede posibil care este locul Dumnezeieştilor Scripturi în viaţa Bisericii, cum funcţionează ele. Şi atunci am ajuns inevitabil şi la aceste corpusuri literare, care joacă un rol asemănător Scripturilor, un rol funcţional în viaţa Bisericii, cum este literatura liturgică, cum sunt, iată, Patericele, cum sunt Vieţile Sfinţilor, cum este Filocalia şi, în general, literatura patristică. Unitatea dintre Pateric şi Scriptură este una organică şi liturgică, funcţională în continuare, întrucât Patericul marchează, ilustrează, exprimă o perioadă de matrice în iconomia dumnezeiască, în care lucrurile se nasc într-o formă deplină, tocmai pentru a funcţiona ca paradigmă, ca exemplu pentru vremurile ce urmează.”

Aș fi tentat, cu atît mai mult cu cît traversăm o perioadă specială care ne duce către o Mare Sărbătoare – 25 decembrie nu e doar ziua în care oamenii fac bun negoț cu sarmale ori șorici sau în care ne uităm sub brad pentru cadouri; e o zi foarte importantă legată de Isus Hristos – , să citez cîteva rînduri din această carte extraordinară. Poate însă că e mai bine să nu o fac – să las doar deschisă invitația de a vă apropia de acest volum, o carte, un ghid care se cuvine să fie cît mai la îndemână. E o carte care, între altele, poate ajuta – aceasta este convingerea mea foarte adîncă – în multe feluri. Căci ea nu e doar o experiență de lectură cu totul specială. E mult mai mult….

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *