DE CE??? Interogații aleatorii (cu și fără răspunsuri)

Un material publicitar prezentat cu asiduitate (adică în funcție de cât plătește distribuitorul) îl prezintă pe un supus al soacrei, ginere deci,  venind acasă fără leacul cerut; un curaj nebun dacă avem în vedere că mama-soacră iritată strivește cu palma o ceapă sau un ardei, sau așa ceva, aflat pe masa de sacrificii culinare lansând concomitent cu o voce necruțătoare ce sugerează  inutilitatea ginerelui în acest caz, interogația „De ce???!”. Nenorocitul pleacă în căutarea doctoriei minune, fără drept de apel, ceea ce înseamnă că forma interogativă și-a atins scopul. Și nu întâmplător: ne aflăm, indiferent de context, în fața uneia dintre cele mai percutante întrebări  ieșite din cugetarea sfredelitoare a omului.

Dacă în cazul lui „cum?” avem soluția imediată „cumva”, în cazul lui „ce?” apare firesc „ceva”, în cazul lui „care?” îl avem pe „careva”, în situația de la care am pornit lucrurile se complică uneori cu răspuns, alteori fără; îl depășește pe „de ce?”, probabil,  doar interogația „ce este?”, fie și dacă ne raportăm la tulburătorul exemplu evanghelic al dialogului dintre Iisus și Pontius Pilatus.

După o discuție, altminteri foarte echilibrată, în care viitorul Mântuitor se prezintă arătând cine este (adică Viața, Calea și Adevărul –  Vita, Via et Veritas, cum divin scrie Sfântul Ieronim în alt loc), „cel venit să aducă mărturie adevărului”, (ut testimonium perhibeam veritati) pragmaticul  înalt funcționar roman, spre a se asigura că totul e în regulă din perspectiva dreptului roman, îl întreabă „ce este adevărul?”, Quid est veritas?, în divin latina Vulgata, la care tânărul iudeu tace neavând răspuns, căci altă explicație nu găsim; și-apoi și în latină (și în altă limbă) una e quis (cine) și cu totul alta quid (ce); cum bine știm (sau bănuim asta… ), mulțumit de cele auzite sau neauzite în final, Pontius iese imediat și le spune celor de afară „eu nu găsesc nici o pricină împotriva lui”, ceea ce e încă o dovadă că nu răii romani L-au înlăturat,  fiind o luptă pentru putere din care Roma nu avea nimic de câștigat sau de pierdut – la momentul respectiv – desigur regretele ulterioare țin de rațiunea sau iraționalitatea istoriei.

Astfel stând lucrurile, ne aflăm în fața celor mai  problematice interogații, dintre care „de ce?” apare mai abordabilă având și răspunsuri mai mult sau mai puțin mulțumitoare. Cealaltă pare dezarmantă, generând tăcere după cum am arătat.

Ca atare voi utiliza formula propusă de eminentul doctor jurist Guido de Suzaria Mantuanul (secolul XIII), în redactarea subtilului său manual despre schingiuiri și tortură în ansamblu, la care am mai făcut trimitere în mod util și cu altă ocazie referitoare la timpurile noastre, opusculul fiind subintitulat „Foarte util și de zilnică folosință tratat…”. Distinsul profesor universitar de drept se întreabă, dar niciodată „de ce?” ci „dacă?” , iar apoi răspunde sau nu, căci nu e jenant să recunoști uneori asemenea lui: „nu se știe”.

Cum sugeram deja, interogația e atât de tulburătoare încât nu pot proceda decât aleatoriu:

De ce,  dacă învățământul nostru  e prezentat zi de zi de cei care desigur atât au și învățat, ca fiind la pământ (dar totuși nu e subteran!), străinii, în cadrul vulgar ziselor „târguri” (de parcă ar fi târguri de vite) vin și cumpără nu doar viitori studenți ci, mai nou, și elevi de școală gimnazială,  anual cu zecile de mii dacă e să dăm crezare statisticilor?

Răspund: pentru că în mod cert ai lor sunt mai proști decât ai noștri.

De ce, dacă învățământul nostru superior e atât de depășit, aproape inferior, sunt „recrutați” atâția medici, IT-iști și alte categorii spre a se afirma la cei darnici?

Răspund: vezi răspunsul precedent.

De ce, dacă surorile medicale plecate din România sunt atât de incompetente, făcute cu diplome false, unele aproape semianalfabete și rele, de ce deci nu sunt trimise în Patrie?

Răspund: pentru că localnicele de acolo sunt probabil analfabete; unele cu tendințe criminale.

De ce li s-a promis acum doi ani marilor Zubin Mehta și Vladimir Jurovski, un auditorium pe Dâmbovița,  la parametrii europeni pentru Festivalul Enescu, fără să se inițieze absolut nimic?

Răspund: pentru că șefii noștri aculturali sunt cu gândul doar la ciupit, preocupați nu de muzica clasică ci de inter mușcături fesiere, incapabili de a ajunge mai sus, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu se înțelege că Ateneul, oricât ar fi de Român și în anul centenarului, rămâne un cămin cultural – pentru asta a și fost ridicat – , iar Sala palatului o incintă pentru congrese și alte adunări partinice; în nici un caz Auditorium. Iată de ce nu veți vedea pe Mezzo nici o înregistrare de la noi.

De ce în 2019, în cadrul Festivalului de la Salzburg vor fi cel puțin 5(cinci)  spectacole cu opera Oedip a lui Enescu, (la noi eventual câte unul de ziua națională,  în ciuda intenției lui Jurovski) și un Zeit mit Enescu,  cu o distribuție de excepție, cu realizatori de talie mondială, dar nici un român nu va participa nici măcar în calitate de garderobier sau plasator?

Răspund: vezi mai sus; adică, nu ești înregistrat și difuzat, nu exiști; și e păcat, pentru că au mai rămas și în Țară interpreți de valoare și o minoritate de melomani. În întunecatul  și clamatul azi ca total anticultural comunism, exista chiar o înregistrare Electrecord a operei cu celebrul pe atunci David Ohanesian în rolul titular. Asta așa ca informație.

De ce, deși în acest caz prostia e egal împărțită (cum spunea poetul „plăcerile egale egal vor fi-mpărțite”), nu-i poți spune cuiva că e „sionist” (chiar dacă idealul a fost unul aproape nobil și rodnic), dar poți să-l faci pe altul „nazist” și asta în ciuda sufixului identic?

Răspund: nu se știe.

De ce un judecător, mai nou și câte un procuror, îl lasă în libertate pe un violator, chiar de minore?

Răspund: în semn de gratitudine că n-a fost violată fiica lui, sau soția, sau, de ce nu, fiul lui. Că nu se știe ce viol aduce viitorul.

De ce un lucrător media are voie să fie afacial (neobrăzat e prea slav) băgându-ți microfonul în gură, iar tu cetățeanul astfel îmbucat nu ai voie să i-l trântești la pământ, eventual și camera de luat vederi (frumoase)?

Răspund: pentru că lucrurile au luat-o total razna.  Un distins și cunoscut jurist mi-a mărturisit că nu preia  cauze care implică criminali, violatori de minori și jurnaliști. Triada  spune totul.

De ce anumitor persoane li se cere să-și facă public curriculum vitae, spre a-și proba competența, iar alții specializați odinioară în felurite tehnologii sau trasatul cu var al terenului de sport, sunt acerbi jurnaliști de investigație sau comentatori ai campionilor mondiali în orice ramură sportivă?

Răspund: pentru că așa funcționează gașca. Sau clica civilă.

Dece unii trebuie să-și declare sursa informațiilor, iar alții pot minți  cu sfruntare acoperind-o (dacă există, sursa adică)?

Răspund: vezi mai sus.

De ce unii pot minți pe  ecran și în scris, apucătura fiind considerată firească, iar alții sunt condamnați pentru mărturie mincinoasă?

Răspund: la primii face parte din fișa postului; cei condamnați fie nu sunt din gașcă, fie n-au avut avocat bun și au fost asomați;  ca să nu zic sacrificați chiar când plutește peste noi magia Crăciunului.

De ce dau verdicte despre învățământul românesc  așa-ziși specialiști în educație și așa-ziși cercetători din instituții parazitare, care nu au predat o zi într-o școală, sau eventual câțiva ani?

Răspund: un meșter care lucrase două decenii și mai bine într-o unitate socialistă de producție industrială, mi-a relatat următoarele: „inginerii și tehnicienii, chiar și muncitorii care nu au habar de meserie se fac șefi de sindicat sau secretari de partid; cei mai proști  – pe secție, cei mai șmecheri – pe întreprindere”. Aplicați principiul mutatis mutandis.

De ce nu-i spune cineva prezentatorului că, chiar dacă e 1 Decembrie, avioanele nu pot survola cerul ci doar subvola că nu sunt navete spațiale, putând survola doar orașul sau ce o fi sub ele?

Răspuns: nu se știe. Sau pentru că e inutil.

De ce ne supărăm pe vecinii noștri din apus care se pretind milenari pe bună dreptate, în timp ce noi și la Centenar proferăm inepții  patriotarde dintre care cu certitudine suprema este „acum 100 (una sută) de ani s-a născut o națiune”?

Răspund: FALS. Acum o sută de ani s-a născut o Țară, pe fundația unei foste provincii romane numite Dacia Felix. Deci națiunea și-a început gestația din ziua de 11 august 106 p. Chr. data la care sigiliul imperial al divinului Ulpius Nerva Traianus a consfințit crearea provinciei romane. Și etimologic cugetând, națiunea, adică cea născută, a apărut cel mult după vreo patru sute de ani; pe ce bază??? Tocmai pe baza limbii pe care o vorbea, a limbii latine rostite până azi în forma numită română. De ce agitatorii și activiștii noștri cultural-istorici nu sunt capabili de o justificată conștiință aproape bimilenară? Pentru că nu pot mai mult și pentru că ne-am bătut joc de limba latină în ultimii zece ani, mai mult decât au făcut-o comuniștii.

De ce, dacă tot avem o catedrală a mântuirii neamului – e drept că nu știm când va avea loc mântuirea  – Dumnezeu totuși îngăduie toate acestea?

Răspund: ca să vedem cine e bun și cine e rău, cine e ticălos și cine onest; desigur fără să sperăm că schimbăm ceva căci, ne învață distinsul episcop din Mediolanum, Sfântul Ambrozie –  cel trecut prin ciur și dârmon, căci altfel nu văd cum ar fi dirijat trei împărați romani – „ticăloșia șarpelui le este de folos oamenilor spre mântuire”. Și unde le citim acestea?

Răspund: desigur  în tratatul Despre Paradis.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *