Pe 19 august 2014, Regina Marii Britanii l-a reabilitat -la 60 de ani după moarte- pe Alan Turing, recunoscând meritele științifice excepționale ale unei minți sclipitor de vizionare. Prea puțin cunoscut publicului larg în raport cu realizările sale uriașe, matematicianul englez Alan Turing a avut un rol-cheie în descifrarea codului Enigma folosit de naziști în transmisiuni, contribuție ce a facilitat reușita manevrelor militare aliate și scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Doar atât și ar fi fost suficient pentru glorie, dar suntem departe de a epuiza munca fascinantă a lui Turing. E considerat printre părinții computerului zilelor noastre și teoretician al inteligenței artificiale. În ultimii ani de viață a explorat domeniul, avangardist atunci, al biologiei matematice.
Inepuizabil de inteligent și inventiv, Turing a fost în egală măsură un damnat al timpului său. Pentru că Alan Turing a fost homosexual într-o Anglie postbelică încă mult prea conservatoare și puritană. După o logodnă efemeră cu o colegă de cercetări, a urmat, după război, calvarul public. Era încă în vigoare un amendament la Codul Penal din 1885 și pe baza lui a fost acuzat pentru o legătură sentimentală cu un tânăr de 19 ani. Pentru a scăpa de închisoare a acceptat să fie supus unui tratament hormonal echivalent cu castrarea chimică. A fost găsit mort la 7 iunie 1954, varianta oficială fiind sinuciderea prin otrăvire, dar existând și suspiciunea de otrăvire accidentală prin inhalare de gaz.
Astăzi stăm în fața unor device-uri prin care ne informăm, admirăm, urâm, etichetăm, manipulăm și datorită cercetărilor lui Alan Turing a cărui minte a luat-o cu mult înaintea epocii sale, dar a rămas în același timp captivă în lumea nebuloasă a propriului corp și în amalgamul de prejudecăți al timpului său. Trista sa poveste se înscrie în definiția tragicului, a luptei cu forța implacabilă a destinului care, în cazul său și al atâtor alți oameni considerați deviați de la normele sexuale majoritare, e pur hazard biochimic. E o limită a ființei umane ce se încadrează în acel set de determinări pe care Gabriel Liiceanu, în Despre limită, îl numea fondul intim-străin din care fac parte: “zestrea somatică, zestrea mentală, sexul, ascendența, părinții, rasa, națiunea (tribul)” (opera citată, pag.24). Asupra acestora libertatea individului nu poate reveni, sunt determinări imuabile. „Intim pentru că face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă, străin pentru că deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea.” (op. citată, pag.14). Pe aceste limite primite se construiește o libertate posibilă, reală, diferită de libertatea utopică, morală, după canoanele unei epoci. E vorba despre o libertate condiționată pe care G.Liiceanu o numește gravitațională.
Nu vom ști ce a fost sub tristețea ultimilor ani din viața lui Alan Turing, ce sentimente l-au distrus interior împingându-l spre sinucidere: ura de sine, ura față de lumea în care trăia. Acceptarea castrării chimice a fost, fără îndoială, un exercițiu al umilinței de a se simți invadat și zdrobit în acele domenii ale ființei care țin de fondul intim-străin. Și nu există, probabil, suferință morală mai profundă. De aici și sinuciderea sa ca act “luciferic”, de revoltă față de neputința de a fi altfel și ca soluție tragică de depășire a limitelor propriei libertăți gravitaționale. ”Pentru că umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai niciun hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nicio privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi hotărâtde la un capăt la altul.”(op. citată, pag.19).
Ultimul măr din care a mușcat Alan Turing ar fi fost injectat cu cianură, identificată la autopsie, dar fructul n-a fost niciodată supus investigației. S-a speculat ulterior că logo-ul Apple ar fi un fel de „tribute to Alan Turing”, dar fondatorul Steve Jobs a negat această variantă a originii emblemei. Coincidența, mai ales că logo-ul inițial era și colorat în culorile curcubeului, e uimitoare.
Libertatea noastră, blamată de curente religioase și de gândire fundamentaliste și subminată de excesele corectitudinii politice, s-a construit și pe sacrificiul lui Alan Turing. Ultima sa mușcătură dintr-un fruct încărcat de simbolistica păcatului originar ar trebui să însemne pentru lumea de azi o invitație spre a reflecta asupra in-umanității încălcării libertății gravitaționale a individului, singura posibilă și firească în ordinea unei umanități cu adevărat emancipate de reziduurile intoleranței.
Addenda corectoare: albumul „Abbey Road” putea fi doar al preferaților muzicieni, celebrii Beatles,ai regretatului Steve Jobs. Mea culpa gramaticală. Cer clemență. DC
Impresionant manifest pentru toleranță, intr-o lume a intoleranței in plina expansiune. Mi-am amintit de liceu, si de încântarea de a avea in mîini albumul Abbey Road a preferaților lui Steve Jobs, produs de casa Apple. Mărul era integru. Își aștepta mușcătura damnată a cunoașterii. Minunat articol! Cu deosebită considerație, Dușan Crstici