Un om, o agendă și dorințele celorlalți

E mereu interesant într-o ficțiune să alegi orașul contemporan ca spațiu al tangențelor inexplicabile și al iminențelor de tot felul. Să fie o poartă către altceva, inclusiv către sinele nostru necunoscut, aș zice. Povestea pe  care vreau s-o invoc aici e cam așa:

Un tip misterios, foarte suplu, cu barba aranjată, cu privirea limpede și directă, un bărbat ”bine” în costumu-i simplu și cămașă, stă într-un bistro la aceeași masă zile de-a rândul. Nu se ridică niciodată, mănâncă frugal câte ceva (ceva ușor, ”light”), consultă din când în când o agendă rufoasă în care face însemnări și doarme când simte nevoia cu capul pe mâini. Nu pare a avea vreun loc pe care să-l numească ”acasă”. De partea cealaltă a mesei se așază periodic tot felul de oameni, care-l caută în bistroul numit simplu ”The Place” fiindcă știu că le poate îndeplini cea mai aprigă dorință. Pragmatismul timpurilor recente nu prea lasă loc încrederii într-o asemenea prestidigitație și trezește de multe ori îndoieli. Un polițist, de pildă, vrea neapărat să dea de urma unor bani furați ca să-și confirme cariera. O bătrânică vrea să-l readucă aproape pe soțul bolnav de Alzheimer. O călugăriță vrea să-l recapete pe Dumnezeu înăuntrul ei, după ce l-a pierdut subit. O tânără vrea să fie mult mai frumoasă, pentru a găsi un partener. Un bărbat vrea să petreacă o noapte fierbinte cu femeia ispititoare de pe afișele care-i tapetează garajul. Altul vrea să-și însănătoșească fiul. Un orb vrea, desigur, să vadă. Pentru toate dorințele tipul misterios dă fiecăruia câte o sarcină de îndeplinit, pe care o alege după ce se uită atent în agendă. Sarcinile nu sunt deloc ușoare, dimpotrivă, par chiar respingătoare, șocante, de neîndeplinit. Polițistul trebuie să bată până la sânge pe cineva. Bătrânica trebuie să pună o bombă într-un local. Tânăra trebuie să întreprindă un jaf. Călugărița trebuie să rămână gravidă. Unul dintre bărbați trebuie să răpească o fetiță, celălalt să protejeze una. Orbul trebuie și el să comită un lucru la fel de groaznic ca celelalte, un viol. Cum e normal, nimeni nu e dispus din start să facă ce trebuie, când aude ce i-a rezervat agenda rufoasă. Sarcinile presupun etape care uneori trebuie confirmate și încurajate, căci implică gesturi ilegale, imorale, violente, total contrare principiilor personale. Încet-încet, ele converg și se intersectează neașteptat, punând le grea încercare viețile și-așa încurcate ale împricinaților. Dar nimeni nu prea vrea să cedeze, toți vor să meargă până la capăt, ca să-și vadă visul împlinit.

Acesta e, în mare, subiectului filmului The Place din 2017, ultimul al regizorului italian Paolo Genovese, cu un scenariu inspirat de povestirea scriitorului american Christopher Kubasik. Dincolo de misterul unui ”dincolo” care ne condiționează tainic prin alții, parabola filmului amintește de cunoscutul avertisment ”Ai grijă ce-ți dorești!”. El dezvăluie faptul că nu suntem conștienți întotdeauna de ceea ce vrem, cu adevărat, de prioritățile care ne avantajează, de lucrurile care chiar ne sunt folositoare. Și nu suntem dispuși să facem sacrificii, să săvârșim fapte care sunt contrare logicii umane și mundane. Nu pot să nu-mi amintesc de celebra ”cameră a dorințelor” din Călăuza, filmul din 1979 al lui Andrei Tarkovsky, pe care puteai s-o traversezi cu o dorință în minte și s-o sfârșești cu o împlinire la care nu te așteptai deloc. Pentru că nu știi întotdeauna care e, de fapt, cea mai mare nefericire a ta. Schimbând puțin registrul, îmi amintesc și de pelicula Bruce Almighty (tradus la noi prin Dumnezeu pentru o zi), din 2003, unde Jim Carrey preia de la Morgan Freeman rolul unui Dumnezeu scăpat prin oraș cu tot cu puterea cuvintelor și a dorințelor. Și, schimbând iarăși registrul, nu pot să nu mă gândesc la sugestiile din Biblie, unde Dumnezeu alege de multe ori metode contrariante pentru a ne răspunde și a ne pune la încercare credința, consecvența și curajul: Avraam trebuie să-și ucidă fiul; Iov pierde tot ce avea mai drag; Pavel trebuie să mănânce din carnea interzisă de Scripturile iudaice; bogații trebuie să dăruiască mai tot, iar tinerii să-și lase părinții, pentru a-l urma pe Iisus. Iisus însuși, până la urmă, trebuie să treacă prin cumplite suplicii pentru a-și îndeplini sarcina. Povestea filmului în discuție completează problematica și cu alte ramificații: cel care dă sarcinile poate primi, la rându-i, una? Este el Dumnezeu sau Diavolul (cum îl și întreabă, la un moment dat, călugărița)? El poate iubi ceva, pe cineva, poate înțelege că unele lucruri chiar nu ies cum vrei? L-ar putea vreo femeie seduce pe implacabilul, durul și atotștiutorul bărbat, l-ar putea deturna de la ”misiune”, făcându-l să părăsească localul ca un om obișnuit?

Cui i-a plăcut Perfetti sconosciuti, filmul din 2016 al lui Paolo Genovese (o dramoletă simpatică despre familie, comunicare, prietenie și trădare, cu același protagonist Valerio Mastandrea care-l joacă aici pe bărbatul fără nume din bistro), îi va plăcea și The Place. Și-n el se râde, cu râsul amărui trezit de dileme în care ne recunoaștem, din plin. Și să fim sinceri cu fanteziile noastre: cine n-ar vrea să întâlnească pe cineva care, la fel ca personajul misterios al lui Genovese, să-i poată îndeplini relativ repede cel mai intens deziderat? Și s-o facă chiar în mijlocul nebuniei viermuitoare a orașului, unde totul e ubicuu și simultan pierdut?

 

sursa foto: www.cinemagia.ro

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *