Ioan Stanomir – Luciditatea patriotică. La Centenar. Recitind secolul României Mari

fragment

 

Luciditatea patriotică

Postcomunismul este materia din care facem noi înşine parte. După aproape trei decenii, epoca ce a urmat anului 1989 este mai întinsă decât întreg intervalul României Mari. Dacă interbelicul şi comunismul pot fi văzute drept două perioade istorice închise în carcasa lor cronologică şi conceptuală, anii de după 1989 sunt un teren accidentat, dinamic şi imprevizibil, al cărui profil este dificil de aşezat în căsuţele categoriale ale istoriei. Spre a relua o judecată de inspiraţie maioresciană, după formele ei exterioare, România este la Centenar în poziţia cea mai favorabilă din acest secol teribil. România este, după formele ei exterioare, pentru prima dată în istorie, parte a Occidentului. Dilemele identitare sunt, în fine, tranşate: România aparţine unui teritoriu de civilizaţie, iar această apartenenţă este consacrată prin atributele de membru al Uniunii Europene şi al NATO. România este, după formele ei exterioare, un stat constituţional, în limitele căruia egalitatea în faţa legii şi transparenţa guvernării sunt stabilite ca standarde nenegociabile. România este, după formele ei exterioare, o democraţie capitalistă, a cărei prosperitate, în termeni statistici, e superioară oricărei alte epoci care o precedă. România este, după formele ei exterioare, o poveste cu happy‑end, de vreme ce, prin lichidarea tragică a Iugoslaviei şi prin partajul cehoslovac, ea rămâne, alături de Polonia, singurul stat întemeiat ori extins la 1918 care durează, pe aproximativ aceleaşi aliniamente teritoriale. La Centenar, judecând după formele exterioare, România îşi poate oferi un bilanţ aşezat sub semnul optimismului moderat.

Dar România este, în aceeaşi linie de judecată maioresciană, şi naţiunea al cărei declin demografic este urmarea emigraţiei fără precedent în timpurile recente: astăzi, mai mult ca niciodată, românii aleg să se despartă de ţara de care aparţin din punct de vedere nominal. România este, în aceeaşi linie de judecată maioresciană, statul social în care cetăţenii pot muri în spitale sau pot fi abandonaţi de ambulanţe, fiind lăsați să se stingă asemenea unor animale fără stăpân. România este, în aceeaşi linie de judecată maioresciană, statul care îşi priveşte cetăţenii ca pe nişte supuşi a căror unică datorie este supunerea. România este, în aceeaşi linie de judecată maioresciană, regimul fondat pe ordinea privilegiilor elective, iar elita ei cleptocratică are ca unică raţiune de a fi menţinerea inegalităţii destinate să‑i perpetueze dominaţia. România este captivă în marasmul moral şi instituţional al involuţiei instituţionale.

Ce rămâne, la Centenar, din această imagine scindată a profilului României? Înainte de toate, obligaţia asumării lucidităţii patriotice ca alternativă la exaltarea demagogică. Luciditatea patriotică duce mai departe tradiţia refuzului maiorescian de a credita impostura, în numele falsei solidarităţi naţionale. Luciditatea patriotică aspiră să păşească pe calea, delicată şi impopulară, a moderaţiei militante, ostilă fiind oricărui mesianism. Luciditatea patriotică reafirmă centralitatea aranjamentelor consti tuţionale şi politice care protejează libertatea. Luciditatea patriotică îmbrăţişează România care nu se confundă cu himerele etnocratice ale naţionalismului lătrător: tradiţia este un material simbolic cu mult prea delicat pentru a fi ambalat în kitsch-ul ceauşist. Luciditatea patriotică redă oamenilor acestei ţări demnitatea uzurpată de tiraniile care au pretins că salvează România, sugrumând libertăţile şi instaurând ordinea de cazarmă totalitară.

Luciditatea patriotică preţuieşte concretul existenţelor, în defavoarea marilor ipoteze ale emancipării ideologice. Luciditatea patriotică restituie persoana ţesutului organic al comunităţii, departe de tribalism, de autohtonism şi de xenofobie, sprijinind guvernarea limitată, şi nu hipertrofierea birocratică. Luciditatea patriotică pune la temelia ataşamentului faţă de stat exigenţa domniei legii, căci un stat al bunului‑plac şi al fărădelegii codificate juridic nu ne poate fi patrie, ci doar închisoare. Luciditatea patriotică impune datoria de a rezista cu tenacitate în clipele în care totul pare pierdut. Luciditatea patriotică este antidotul la resemnare, căci are vocaţia memoriei: acolo unde cei de dinaintea noastră nu au ezitat în confruntarea cu barbaria, nici noi nu vom ezita. Luciditatea patriotică se revendică de la exemplaritatea credinţei în libertate, egalitate în faţa legii şi în demnitate. Luciditatea patriotică presupune patriotismul constituţional, de vreme ce unica pavăză împotriva samavolniciei este ordinea fondată pe drept, integratoare şi ecumenică, capabilă să‑i reunească pe toţi în jurul reperelor care definesc comunitatea persoanelor înzestrate cu liber‑arbitru. Luciditatea patriotică reabilitează autonomia individului, în faţa asaltului statului corupt şi hegemonic, redând oamenilor dreptul de a rezista şi de a se ridica în picioare.

-fragment din volumul ”La Centenar. Recitind secolul României Mari”, colecția ”Istoria”, Humanitas, 2018

„«Luciditatea patriotică» e, cred, sintagma care se repetă cel mai frecvent în această recitire sintetică pe care Ioan Stanomir o face secolului României Mari. Începând cu Declarația de la Alba Iulia din 1918 și încheind cu rezistența anilor 2017 –, Ioan Stanomir construiește, cu junimistă pasiune a moderației, id est exact cu luciditatea patriotică pe care și-o asumă ca imperativ, o narațiune de o extraordinară claritate istorică și morală a României din ultimul secol, cu bunele și relele ei. E cea mai credibilă narațiune a României ca stat pe care o cunosc; iar dintre foarte puținii noștri intelectuali publici, Ioan Stanomir, prin calitățile lui superlative (deopotrivă academice și morale), era și chemat, și dator să o pună în operă.“ (Radu VANCU)

2 Comentarii

  1. Dușan Crstici says:

    Correcting addenda : political correctness, in varianta primordială americană! DC

  2. Dușan Crstici says:

    Un subiect crucial, foarte greu ! Pentru a-l prezenta in cheie ” political corectness ” trebuie sa ne amintim de întemeietorul și regele Corintului. Aștept cu nerăbdare să citesc cartea dumneavoastră pentru a vedea dacă sunt …singur pe lume ! Ca ajutor, voi citi și „Le mythe de Sisyphe”. Cu deosebită considerație si ….nerăbdare de a mă incadra in ” luciditatea patriotica”, Dușan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *