Imnic

La început n-a fost
Numai Cuvântul,
Ci muzica pe care
Plutea fără liman
Divina nostalgie.

Geneza-i decantare,
Contur purtat de sunet;
Vocala se separă
De caldele consoane
Prin suflu şi vibrare.
Când scriu, întrezăresc
Arpegii în silabe.

Adamic prin grădina
De litere petrec,
Simţind cum în auzu-mi
Şerpeşte se strecoară
Ispita unduirii
În rime şi cadenţe.

Ce straniu prin cântare
Trec dincolo de sens…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *