Armele americanilor și două lecții învățate în statul Maryland

EVENIMENTUL AMERICAN

 

Motto: Cea mai bună cale de a opri un nebun înarmat

                              este să-i scoți în cale un om de bine înarmat (Anonim american)

     

De câțiva ani, atacurile armate în școlile americane s-au înmulțit și au făcut victime tot mai numeroase:  liceul din Columbine statul Colorado,  Politehnica din Blacksburg statul Virginia, școala elementară din Sandy Hook statul Connecticut, liceul din San Bernardino statul California, liceul din Parkland statul Florida au devenit nume intrate în memoria colectivă.

Disputa dintre cei care susțin interzicerea armelor de foc și cei care susțin că aceasta ar fi calea greșită de abordare a problemei se intensifică cu fiecare atac și ia din ce în ce mai mult forma unui dialog al surzilor. Niciuna din tabere nu ascultă ce spun cei din tabăra opusă și patima violentă a contrazicerii întârzie găsirea unei soluții.

Intrarea cu arme în școli, spitale, instituții, mall-uri, biserici, aeroporturi, gări și mai toate locurile publice este interzisă, așa cum arată anunțurile de „zonă fără arme” (gun free zone), plasate cât mai vizibil.

Dar cineva a observat că afișarea indicatoarelor bine intenționate nu este altceva decât o invitație pentru asasinii în căutarea locurilor unde își pot duce la îndeplinire nederanjați planurile criminale, pentru care caută șansa de a surprinde cât mai multe victime neprotejate. Nimeni nu poate intra în zonele protejate cu arme, înafara celor care plănuiesc crimele multiple.

În primele ore ale dimineții de marți 20 martie 2018, un tânăr de 17 ani, Austin Wyatt Rollins, înarmat cu un pistol Glock de calibru 9 mm, a intrat în liceul din orașul Great Mills, statul Maryland și a rănit doi elevi. La auzul împușcăturilor, ofițerul Blaine Gaskill s-a repezit la locul faptei, unde a ajuns în mai puțin de un minut și l-a anihilat pe asasin înainte ca acesta să poată face alte victime.

O mare tragedie, ca cele petrecute în ultimele săptămâni, cu atacuri teroriste în școli, care s-au soldat cu zeci de victime, a fost evitată prin prezența, curajul și calitățile profesionale ale lui Gaskill. El era angajat al poliției statului, fusese plasat la liceul în cauză pentru protecție și avea antrenament de forțe speciale SWAT. Unitățile de Special Weapons and Tactics – SWAT (Arme și Tactici Speciale) au fost create de poliție în anii ’60, cu intenția de a se opune criminalilor dotați cu arme puternice, care depășesc cu mult pe cele ale polițiștilor obișnuiți. Agenții SWAT au o pregătire specială, sunt dotați cu armament militar și au fost folosiți cu succes în acțiunile antiteroriste și în cele care se opun gangurilor organizate din orașele americane.

Prin intervenția sa, agentul Gaskill a intervenit cu un splendid argument de eficiență în ultima dispută legată de crimele din școli: trebuie sau nu să fie școlile păzite de oameni înarmați?

Prezența unui agent înarmat într-o școală americană este o excepție, nu regula. Recentul eveniment din statul Maryland a arătat limpede câtă nevoie este de așa ceva.

Președintele Trump a sugerat ca unii profesori care vor să  poată deveni voluntari pentru protecția școlilor și în cazul că participarea voluntară devine realitate –  ei să poată fi antrenați și înarmați corespunzător. Adversarii ideii au reacționat cu furie: cum să fie introduse arme în interiorul școlilor? La ce abuzuri și accidente ar duce asta?

Dar ideea de a avea în școli oameni calificați pentru protecție, profesori sau nu, care să fie prezenți și să intervină de la începutul acțiunilor agresive, pare să nu fie deloc greșită. Experiența celor mai sângeroase atacuri din școli arată că, deși forțele de poliție sunt chemate la timp, ele au nevoie de cel puțin câteva minute pentru a ajunge și declanșa intervenția, astfel că majoritatea victimelor cad pradă atacatorilor înainte de ajungerea forțelor de securitate la locul atacului.

Asociația veteranilor americani, majoritatea foști combatanți din ultimele conflicte militare, s-a oferit să participe la protecția școlilor. Mulți dintre veterani, oameni încă tineri, au experiența luptelor de stradă sau au fost antrenați pentru sarcini speciale, ca anihilarea explozibilelor și a asasinilor periculoși și sunt specializați în mânuirea armamentului special.

Numărul școlilor din Statele Unite care ar trebui protejate de oameni antrenați este de peste 132.000 (dintre care 99.000 sunt școli publice și restul particulare) și în ele intră zilnic peste 63 de milioane de oameni: elevi, profesori și personal. Care sunt tot atâtea victime posibile, cât timp demența atacatorilor persistă și școlile rămân nepăzite.

Asasinul Austin Rollins nu avea dreptul legal de a cumpăra o armă, nefiind considerat adult, așa că el a furat pistolul cu care a comis atacul. Teoria că interzicerea comerțului de arme în Statele Unite ar duce la reducerea criminalității, cu specificul că ar suprima atacurile din școli, se dovedește o idee de falsă protecție, la fel cu lozincile că în școli nu trebuie introduse arme de protecție. Oamenii care au intenția de a ucide, indiferent de vârstă, vor găsi calea și mijloacele de a o face.

Nu armele trebuie interzise, ci ideea de a omorî.

Și cum poate fi făcută asta?

Prin descurajarea potențialilor atacatori odată cu instituirea pazei calificate a școlilor, gata să intervină imediat și prin pedepsirea exemplară a făptuitorilor care supraviețuiesc atacurilor.

Prin transformarea justiției actuale într-una cu adevărat punitivă, drastică și decisă. Prin anularea modificărilor care au făcut din justiția americană, manevrată și răstălmăcită de liberali, un sistem mai preocupat de drepturile criminalilor, decât de cele ale victimelor.

Iată unul dintre cele mai flagrante exemple de anihilare a puterii justuțiare de către activismul politic. În vara anului 2015, tânăra Kate Steinle, 32 de ani, se plimba cu tatăl ei pe un dig din portul San Francisco. Juan Francesco Lopez-Sanchez, intrat ilegal în Statele Unite unde a revenit după cinci deportări, a ucis cu o armă furată pe tânăra americană. După un proces care a durat peste un an, încărcat de atitudini și influențe politice, criminalul a fost achitat și pus în libertate perin decizia judecătorului Joseph Spero. Motivația: asasinul nu poate fi acuzat de crimă ca urmare a protecției de tip sanctuar legalizată de autoritățile orașului.

Prezența unei arme, sau mai multora, în casele americane este privită ca un fapt normal, obișnuit. La fel ca existența unor scule de gospodărie și grădinărit, ca valizele care așteaptă călătoria viitoare și ca albumele de fotografii ale familiei.

Băieții învață devreme vânătoarea, folosind la început armele cu alice și aer comprimat, multe arme vechi sunt moștenite de la înaintași și sunt mărturia istoriei de familie.

În multe state americane nu e necesar să ai permis de port armă, dacă nu pleci de acasă înarmat și – dacă o faci, pe baza unui permis special – legea cere să nu porți armele la vedere. Deasemeni, pentru a avea dreptul de a purta arme, trebuie să completezi cursul de instrucție tehnică, legală și practică, încheiat cu un examen sever.

De câțiva ani însă, după ce alegi armele pe care vrei să le cumperi, puști de vânătoare, revolvere sau semi-automate, proprietarul magazinului trimite un formular cu datele tale pentru a fi verificat de forțele de securitate. După trecerea a câteva zile, dacă verificarea atestă că nu există nimic ilegal în trecutul cumpărătorului, acesta este chemat să-și ridice armele cumpărate.

Imensa majoritate a cetățenilor americani folosesc armele doar pentru vânat, pentru sport și pentru protecție, nu pentru agresiune.

În argumentația celor care se opun interzicerii armelor de foc, cerută prin campanii intense de stânga liberală, sunt câteva fapte de observație greu de contrazis.

Nu armele omoară oameni, ci oamenii. În țările unde armele de foc sunt interzise, asasinii folosesc orice instrument imaginabil pentru a-și îndeplini planurile asasine.

Istoria ne arată că în majoritatea țărilor unde s-a legalizat interzicerea armelor a urmat o limitare a libertății și s-a deschis drumul unor dictaturi.

Dezarmarea populației ar însemna tocmai suprimarea posibilității de apărare a marii majorități de oameni conștienți și responsabili, în timp ce delincvenții și criminalii ar obține cele mai moderne arme pe căi ilegale.

Dreptul de a poseda arme este garantat de amendamentul # 2 din Constituția Americană, unul din primele 10 amendamente constituționale care formează Actul Drepturilor (Bill of Rights). Textul amendamentului stipulează clar că motivul principal pentru care cetățenii sunt liberi să posede arme este acela de a le da șansa ca, în cazul unei inițiative de dictatură, să formeze miliții populare, care să ia apărarea națiunii: Fiind necesare milițiile bine organizate, care pot apăra un stat liber, trebuie ca dreptul poporului de a avea și purta arme să nu fie limitat în nici un fel.

Amendamentul acesta a fost votat la data de 15 decembrie 1791 și a fost adesea citat și comentat în documente politice sau juridice.

În anul 1803, senatorul George Tucker a spus: Acesta (amendamentul # 2) este un adevărat monument al libertății…Acolo unde armele sunt interzise, libertatea – dacă nu a fost deja anihilată – se află în pragul distrugerii.

Vorbind la al 8-lea raport despre starea națiunii, în anul 1808, Thomas Jefferson a spus: Pentru un popor liber, care are intenția sâ rămână așa, nu există siguranță mai mare decât o miliție îanrmată și bine organizată.

În aproape 242 de ani, istoria Statelor Unite nu are nici un exemplu de tentativă de dictatură, de lovitură de stat sau de revoltă populară de tip anarhic.

Înafară de Statele Unite, singurele țări care acordă dreptul cetățenilor de a purta arme sunt Guatemala și Mexic. Din câte știu, în nici o altă țară nu există prevederea constituțională care legiferează dreptul poporului de a forma miliții înarmate, care să se opună unei tiranii politice. Și istoria de douâ secole și jumătate a țării arată că protecția amendamentului # 2 lucrează.

Morțile produse anual de conducătorii auto sub influența alcoolului se cifrează în Statele Unite la peste 10.000  pe an, cu o medie de 28 de decese pe zi. Dar nimănui nu i-a trecut încă prin cap să interzică toate automobilele, pentru a anula victimele inocente ale acelor conducători care sunt afectați de efectul băuturii și care sunt o minoritate.

Interzicerea armelor pentru întreaga populație americană ar fi comparabilă, ca lipsă de logică, cu o astfel de inițiativă.

În statul Illinois și în districtul Columbia sunt cele mai severe reguli pentru posesia de arme și tot acolo sunt raportate cele mai numeroase omoruri prin arme de foc.

Epidemia de violențe îndreptată împotriva civililor inocenți este un fenomen social patologic care afectează țara în ultima generație. Făptașii aparțin unei combinații de psihopați, indivizi radicalizați, teroriști mânați de ideologii bazate pe ură, gangsteri și indivizi cu tulburări de personalitate de tip antisocial (sindromul Herostratos, idei maniacale de răzbunare, de opoziție față de guvern și societate, gânduri resentimentare obsesive).

Ei există în toate societățile și sunt greu de identificat, înainte de a acționa, fiindcă cei mai mulți operează individual. Un mare număr din ei folosesc explozibilele plasate în locuri publice. Interzicerea armelor individuale nu ar afecta cu nimic pe criminalii care folosesc bombe artizanale, așa cum au fost autorii atacului de la maratonul din Boston, faimosul Unibomber și alții.

Din analiza documentelor lăsate în urma vieților lor tulburate, rezultă însă că cei care atacă populația civilă îsi își încep raționalizarea și pregătirea faptelor criminale cu mult timp înainte de declanșarea lor și că sunt conștienți de consecințele actelor plănuite de ei. Unii exprimă chiar visul de a întrece „performanțele” celor care i-au precedat, prin atingerea unui număr și mai mare de victime.

De aici ideea de a ataca școlile, unde grupuri mari de copii și tineri sunt fără apărare.

În contextul actual, maladia societății americane care omoară civili și polițiști nevinovați trebuie oprită și calea este protecția înarmată a obiectivelor publice, intervenția hotărâtă a cetățenilor și reforma sistemului judiciar, care trebuie să afirme intenția neechivocă de pedepsire a criminalilor.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *