Un domn lustruia pustiul cu o bucată de postav

bizar
Toți am umplut neantul.
Am mers încet pe marginea lui.
Din loc în loc ,amnezia ne dădea târcoale.
Trăgeam peste noi pătura drumului.
Ne trezeam pe aceleași borduri.
Iluzia, nimicurile
Vâsleau alături de noi.
La ora 10 fix
Un domn lustruia pustiul
 Cu o bucată de postav.
Avea chipul stins,
Colțurile gurii în jos
Și simțămintele îi erau încordate.
Se uita după zorii
Ce tocmai treceau.

2 Comentarii

  1. Un domn lusruia pustiul cu o bucta de postav …./un vint domol ce misca nostalgic sufletul …maiales al pensionarilor …orcum ,multumesc pt .aceasta neliniste provocata …../sensibil totul /…SPER SA NE REVEDEM .AM TERMINAT MEDICALA LA CLUJ SI CUNOSC LUMEA TA ….AM TOTUSI O SINGURA CARTE SCRISA DE TINE ….scrii filozofic dar perceptibil …succes mereu !!

  2. Nimic de …comentat ,pentru că este EXCELENT ! Felicitări D-na Ana !

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *