47

bizar

povara unei zile care pare că nu are sfîrşit

tăcerea celui iubit, căderea în vis, clepsidra

şi sfera de necuprins care se ascunde în pîntec

toate răsfrînte într-o singură încăpere din care

n-am mai ieşit.

dacă mi-ar fi dor aş smulge pămîntul care

te-a înghiţit, aş îmbrăca hainele tale, aş lua

un cuţit şi mi-aş sculpta chipul pînă la asemănare

dar nu mi-e, nu, nu asculta vocea, ştiu, ea este, da,

este vocea ta.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *