Muzica înainte de toate!

La împlinirea a 10 ani de la invitarea Sibiului în selecta familie a capitalelor culturale europene, armoniile clasice au inundat verlainian străvechiul burg din inima țării. Pentru trei zile, în perioada 14-16 august 2017, Classics for Pleasure – Festival of Culture , ajuns la cea de-a VIII-a ediție, își răsplătește melomanii cu farmecul latin al muzicii Mariachi, cu subtilele armonii germanice presărate din concertele și simfoniile lui Ludwig van Beethoven, cu fiorul angelic al pieselor corale interpretate de corul Madrigal și cu arii din opere celebre.

Răstimpul aniversat, o cifră rotundă, are o simbolistică aparte, evocând excelența în domeniul cultural-artistic, spiritul unic al locului spre care țintesc necontenit energii creatoare din întreaga lume, precum și viziunea imprimată de mediatorii culturali ce au făcut posibil, cu 10 ani în urmă, ca miraculosul, improbabilul, neverosimilul să devină o parte consistentă a realității. În siajul evenimentului de acum se anticipează germenii continuității, prin conferirea unui alt onorant titlu Sibiului, acela de Regiune Gastronomică Europeană în 2019.

Aceste observații ne îndeamnă la un moment de reflecție cu privire la rolul unei capitale culturale europene, la toate consecințele ce decurg din statutul asumat, la perspectivele deschise de o asemenea nominalizare. Pentru Sibiu, anul 2007 a fost doar începutul unui adevărat fenomen ce a creat o efervescență culturală și spirituală neobișnuită. Într-un fel, mă exprim din interiorul acestui proces de uluitoare metamorfoză (urbanistică, arhitecturală, artistică, gastronomică, antropologică etc.), căci capitala culturală a crescut și sub ochii mei. Energiile latente existau aici, parcă, de când s-a ivit lumea. Sau cel puțin acea lume între hotarele căreia s-a întemeiat cetatea, apoi orașul. Era nevoie doar de un spirit vizionar care să le aducă la suprafață, să le reactiveze, să le ofere șansa de a reconfigura un profil identitar cu o structură aparte. Poate că acesta este sensul unui asemenea loc emblematic pentru viața unei comunități. Devenit convențional și numai pentru un singur an centrul continentului european, trebuie să-și construiască o strategie inteligentă, de largă deschidere, prin care să asigure continuitatea proiectului inițial. Să devină un caleidoscop al tuturor artelor, prin etalarea unui generos evantai de limbaje artistice, precum într-un creuzet de culori, sunete, arome. În filmul de prezentare difuzat la începutul primei seri pe ecranul imens de pe fundalul scenei, Constantin Chiriac, directorul Teatrului Radu Stanca din Sibiu și unul dintre cei mai activi și dedicați oameni de cultură, a declarat că evenimentul face parte dintr-un program complex, alături de numeroase alte manifestări ce și-au creat, în timp, o notorietate internațională. Printre acestea se regăsește, fără îndoială, Festivalul Internațional de Teatru, cel mai mare din Europa, ce va împlini, în curând, 25 de ani de la prima ediție. De asemenea, Constantin Chiriac ne atrage atenția asupra uneia dintre cele mai importante instanțe implicate în procesul de receptare a producțiilor artistice aduse pe numeroasele scene sibiene: ,,Publicul care s-a creat la Sibiu este un public unic nu numai în România, ci în lume.”

Locurile au însă și memoria lor, iar festivalul din aceste zile ne-a confirmat că prima artă ce i se dăruiește omului, la începutul vieții sale, este muzica. A te lăsa prins de mirajul sonorităților clasice poate fi, în aceeași măsură, o cale spre fericire, spre recuperarea extatică a lumilor inaugurale. Într-adevăr, în fiecare seară muzicală publicul a rezonat afectiv, participând la un dialog cultural de mare finețe, ce subtituie cuvântului răsuflarea întretăiată de emoție, ochii impregnați de bucuria clipei, savoarea hedonistică a lui aici și acum, unduirea în timpul muzicii și chiar dansul în seara Mariachi. De altfel, într-o asemenea atmosferă, bântuită de o ploaie viguroasă de vară, s-a deschis festivalul, aducând pe scenă orchestra Symphonic Pops, formată din instrumentiști ai Filarmonicii George Enescu, ai Orchestrei Naționale Radio și ai Big-Band-ului Radio, sub bagheta lui Constantin Adrian Grigore (principalul dirijor al Orchestrei Camerata Regală), precum și trei soliști remarcabili: tenorul mexican Hector Lopez, tenorul Cristian Mogoșan și baritonul Florin Estefan, ultimii doi reprezentând Opera Națională din Cluj. Repertoriul reunit sub sugestivul titlu de Mariachi Music a cuprins 18 piese audiate cu multă plăcere pe toate marile scene concertistce ale lumii, printre care s-au regăsit Por Una Cabeza de Carlos Gardel și Alfredo le Pera, La Paloma de Sebastián Yradier, Bésame Mucho de Consuelo Velásquez, Granada de Augustín Lara, La Cucaracha, Mexico Lindo de Chucho Monge.

Cea de-a doua zi a festivalului a început cu un superb concert al Corului Național de Cameră Madrigal ,,Marin Constantin”, cor declarat, în 1992, Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO. La Biserica Ursulinelor din Sibiu, un loc descins, deopotrivă, din istorie și legendă, dăruit cu o acustică de excepție, muzica sacră, prelucrările după foclorul muzical românesc și piesele clasice au încântat auzul cu interpretări de un rafinament desăvârșit, oferind totodată adevărate delicii vizuale iubitorilor de frumos prin grația distinsă, aproape eterică, ireală a dirijoarei Anna Ungureanu, prin eleganța vestimentară a membrilor corului, prin întreaga atitudine a acestor oameni ce se reunesc cu muzica lor în teritoriile înalte ale spiritului. Climaxul concertistic a fost punctat de notele izvorâte, asemenea unui imperceptibil mysterium fascinans, dintr-o divină interpretare a piesei Ave Maria de Tomás Luis de Victoria. În deschiderea concertului, corul de copii Concertino din Gura Râului a oferit un microrecital plin de vivacitate și candoare, determinându-ne să ne reamintim că gustul pentru muzică bună se educă, se formează de la cele mai fragede vârste.

Spre seară, la umbra Bisericii Romano-Catolice și a celorlalte clădiri de patrimoniu construite în diferitele epoci ale devenirii orașului, cu mansardele lor adormite, cu renumiții ,,ochi” de ferestre picotind de somn, Piața Mare s-a dăruit întru totul sonurilor și geniului muzical al lui Ludwig van Beethoven, prefigurat sub titlul tematic Classics Wonders: Uvertura Coriolan, op. 62, Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 în Si major, op. 19 și Simfonia nr. 7 în La major,op. 92. Pe scenă au urcat grupul Camerata Regală, dirijorul polonez Wojciech Rodek, profesor la Academia de Muzică din Wroclaw și director artistic al Orchestrei Filarmonice Henryk Wieniawski din Lublin și al Operei din Lodz, și pianista Adela Liculescu, studentă la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena.

Impresia lăsată în urma primelor două zile de festival a fost aceea că ediția de anul acesta se află sub semnul tinereții, poate unul dintre cele mai luminoase auspicii culturale, îmbinând pasiunea, experiența și bucuria de a fi împreună, alături de un public minunat. Dar experiența inedită continuă și astăzi la Sala Thalia, de la ora 11.00, unde se va revărsa Căsuța cu Povești Muzicale pentru cei mici și nu numai pentru ei, iar apoi, de la ora 20.00, din nou în Piața Mare, unde Orchestra de Stat a Filarmonicii din Sibiu, dirijorul Ilarion Ionescu Galați și soliștii Silvia Micu, Alin Stoica și Șerban Vasile au pregătit un incitant program Proms of Delight. Dacă nu ați ajuns deja în Sibiu pentru veritabile delicii orfice, vă invit să pătrundeți, în direct, prin livestream-ul de pe site-ul evenimentului, în fluxul muzicii și în armonia sufletelor.

Notă: fotografiile provin din colecția privată a autoarei.