Cît despre re-cititorul matur, motivele și scopurile sale dobîndesc o complexitate inextricabilă: un model multilateral, alcătuit din jocuri complicate cu reguli, jocuri strategice de cooperare sau conflict, jocuri de interpretare sau detecție, este suprapus peste modelul elementar al jocurilor de-a ”ce ar fi dacă”. Aceste jocuri complexe determină felurite tipuri de recitire, în care închipuitul repetat mai poate juca un rol, dar în care în centrul scenei activităților mintale se plasează adeseori operații de gîndire și forme de atenție cu un caracter hotărît reflexiv. Implicarea ce susține, tipic, jocurile închipuirii poate deveni ea însăși focalizarea unui joc al absorbirii, în care re-cititorul se străduiește să înțeleagă și să specifice condițiile în care s-a propud implicarea la prima lectură și, poate, regulile de compoziție generale care asigură lizibilitatea simplă, liniară. Dar aceasta este doar una dintre numeroasele teme posibile ale jocurilor de absorbire ce se pot juca în timpul recitirii. Cu scopul de a ilustra câteva jocuri complexe de acest fel, următoarele două capitole vor folosi exemple literare specifice, conceptele teoretice referitoare la recitire pe care le-am elaborat pînă acum fiind supuse unui test practic.
* Matei CĂLINESCU – A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, editura Humanitas, 2017
