Din câte se vede tot mai limpede, asistăm tocmai prin voința relevantă a electoratului din țări cu pondere, la apusul ordinarei prefăcătorii politice purtând pomposul nume de… corectitudine. Sau, oricum, la încercarea democratică de a o înfrâna (adică la înlocuirea sau măcar temperarea stării de… desfrânare programatică).
După experiența din cel mai democratic stat al lumii, după cea insulară din Europa, o anume propagandă continuă să dea semne de rabie, ceea ce numai democrație nu poate fi. Ca norocul, personajele cele mai contestate de amintita mișcare regizată, sunt conducătorii primelor două state ca potență, ceea ce înseamnă că totuși caravana își urmează calea, în ciuda lătrăturilor canine pe diverse tonalități și sponsorizări. Ar fi și culmea prostiei să renunți la puterea obținută democratic, pentru a face jocul dubios al celor din umbră. Subliniam, nu o dată, că, din motive pe care nu le reiau aici, statul transatlantic care a dat omenirii o Declarație de independență cu valențe universale, este indubitabil urmașul de iure (va fi și de facto) al Imperiului Roman. Iar cel mai nou președinte american o dovedește, cu sau fără voie. Printre intențiile sale care au isterizat lumea, mai mult decât gardul pe care l-a ridicat vecina noastră (și care își dovedește eficiența), se remarcă (de fapt toate sunt contestate la nivel planetar… aproape) cea referitoare la ridicarea unui temeinic (la propriu, adică având o temelie de câțiva metri) zid la (probabil, voit până acum) fragila graniță cu Mexicul. Scopul este declarat acela de a obține un control clar al imigrației. Nu numai că declarațiile de tipul „e fără precedent” dovedesc prostie, dar intenția prezidențială americană probează… continuitatea înțeleptei, pragmaticei și civilizatoarei politici imperiale romane.

Între 122 și 128, împăratul Hadrianus a urmărit, inclusiv la fața locului, ridicarea zidului din Britannia, menit să stopeze imigrația ilegală a barbarilor din nord. E greu de imaginat că zidul roman imperial ar fi fost ineficient, de vreme ce a fost părăsit abia după patru secole de monitorizare a graniței Imperiului. Pentru a augmenta eficiența întreprinderii lui Hadrianus, împăratul Antoninus, ridică încă un zid antiimigrație, între 142 și 144. De precizat: rolul acestor ziduri (ca și al viitorului zid american) nu era eminamente militar. Nici vorbă. După cum demonstrează istoricii englezi ai secolului XX, barbarii nu voiau să intre în Imperiu pentru a distruge Roma și ceea ce reprezenta ea, ci pentru a trăi mai bine, fără a-și schimba însă năravurile, fără ideea de obligații civice și impozite plătite fiscului roman; deci nu s-ar putea spune că doreau neapărat binele Imperiului, după cum nici imigranții ilegali din Mexic și traficanții de droguri nu vor să distrugă SUA, dar nici bine nu-i fac.
Mai mult chiar, istoriografia engleză contemporană merge până acolo – și bine face – încât recunoaște că marii „eroi” barbari, indiferent de sex, nu numai că nu și-au eliberat triburile, ci, mai curând, le-au dus la moarte, în loc să accepte binefacerile civilizării romane; în fapt, își doreau comoditățile civilizației, dar fără… civilizare, ceea ce, până la urmă e o aberație. Pentru oxfordianul Bryan Ward-Perkins, spre pildă, probabil brexitan la ora actuală, există o similitudine perfectă între Roma victorioasă și ideea de civilizație în general, fapt pentru care aceeași sinonimie chiar e valabilă și în sens invers, de unde titlul excelentului său volum Căderea Romei și sfârșitul civilizației.
Dar zidul, ca și limes al civilizației conștiente de cât poate prelua și cât nu, rămâne marea și nu singura realizare a geniului Romei. Și încă una absolut conștientă, bine premeditată încă din perioada de formare. Că ordinea înseamnă putere în perspectivă, o vedem deja în alegerea și delimitarea cu ziduri a Palatinului tocmai pentru forma sa rectangulară, de unde și Urbs quadrata; căci nu poți conduce decât dintr-un loc bine conturat, hotărât, cum ar spune C. Noica. Nu putem totuși să nu amintim și de Marele zid chinezesc, având însă eminamente conotații strategice, militare, dacă, în oarecare măsură, și izolaționiste până la un punct.
Un caz aparte îl reprezintă zidul Berlinului, care, în fapt, nici civilizațional nu era, nici strategic, nici izolaționist, ci pur… jegos politic, consecință a unui învingător multiplu. E încă o dovadă că victoria trebuie să o obțină unul singur care să ia totul și nu să împartă cu așa-zișii aliați. Și totuși, se recunoaște la ora actuală, că (s-)a stopat o anumită migrație, ilegală, oricum am privi lucrurile, dintre 1949 și 1962 (cam 2,5 milioane de persoane), față de perioada 1962-1989 (cam 5 mii). Cu realism, ușor cinic poate, trebuie spus că „săritura” neautorizată și nesportivă peste zid echivala în fapt cu încălcarea unui hotar de stat. Nu e vorba de aprobări sau dezaprobări, mai mult sau mai puțin civile, de care nu-i pasă nimănui, ci de înțelegerea istoriei. Ce ar fi să ne revoltăm , măcar retroactiv, împotriva valului lui Traian? Menționez că în 1986, aflat la Congresul clasicist Eirene, am asistat întâmplător la parada militară organizată la aniversarea a 25 de ani a zidului Berlinului; am remarcat că (est)berlinezii aplaudau aproape la fel de frenetic (totuși, mai ordonat, nemțește adică) precum bucureștenii în aceeași perioadă.
De menționat, de asemenea, fie și doar pentru similitudinea datelor tehnice (înălțime, adâncime, grosime, plăci din beton armat, etc.) , impunătorul zid din Israel, dar nu al Plângerii, ci cel despărțitor, cu rol antiterorist și, cu totul parțial, antiimigrație clandestină, de vreme ce, aceia care se legitimează, pot trece în Țara Sfântă, pentru a desfășura o activitate laborioasă onestă. De subliniat în acest caz că isteria din media lipsește în general, putând genera interogația „cum și de ce?”, inutilă.
Revenind la intenția prezidențială americană, absolut explicabilă și argumentabilă la nivelul marii istorii civilizaționale romane, să mai adăugăm că un asemenea zid nu izolează, ci desparte o civilizație avansată, de una aflată în stadiul interogativ. E o clarificare prin aplicarea conceptului juridic roman paries communis (zid mijlociu, comun), căci ceea ce desparte unește. Controlat însă, cum e firesc. Și, ca să închei savant, că așa dă bine în astfel de subiecte (aparent) sensibile și totuși concrete, beton la propriu în acest caz, dar și pentru că, de când e lumea istorie, civilizatorul conduce prin putere, apoi prin literatură și alte forme ale ficțiunii ideale, să amintesc și de primul zid roman, al lui Servius, apreciat de germanul (unul mai bun nu avem) Theodor Mommsen ca fiind temelia unui mare oraș unitar ajuns astfel la capacitatea de a pretinde și de a domina. Pornind de la un zid, Roma, a adus supremația nu numai asupra Greciei divizate, dar asupra întregii lumi cunoscute. Altminteri, ce ne-ar uni astăzi?
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).