1 februarie, Piaţa Victoriei – Jurnal ilustrat 117

Dimineaţa, pe Calea Victoriei sunt mulţi pietoni şi toţi merg mai repede decât de-obicei. Cei care vin dinspre Piaţa Victoriei au nasul roşu şi par înfriguraţi. Noi, cei care mergem către clădirea Guvernului, Palatul Victoria (al cărui arhitect, în paranteză fie spus, este Duiliu Marcu) ne grăbim.

Remarc un panou cu Obligatoriu la stânga, care, în context, sună sinistru. Mai zăresc, într-o vitrină: PSD, ciuma roşie. În ziua brexitului eram la Londra şi, tot în vitrine, era plin de You gotta be in it to win it! şi Vote remain! Cum se ştie, zadarnic.

Jurnal ilustrat 117, 1

 

Jurnal ilustrat 117, 2

 

Jurnal ilustrat 117, 2'

Trecerea de pietoni spre Piaţă este aglomerată, iar un tânăr poliţist supraveghează circulaţia. Din privirea lui nu-mi pot da seama ce gândeşte despre mulţimea adunată lângă el. Nu ştiam că îmi va fi dată ocazia să aflu.

În Piaţă – aceiaşi oameni frumoşi şi bine crescuţi din precedentele zile de protest. Unii cu copii mici, chiar bebeluşi, alţii cu câini. Prietenii îmi arată un ogar de toată frumuseţea. Un post de televiziune al cărui nume nu merită amintit spunea – nepedepsit – că toţi protestatarii sunt plătiţi cu 50 de lei, iar cei cu câini primesc un bonus de 30. Cu siguranţă ogarul de aici merită mai mult de 30 de lei! Oamenii vorbesc despre noaptea precedentă şi despre roata istoriei, despre Monica Lovinescu, despre intelectualii care au fost duşi la Canal, despre ultimele ştiri de pe HotNews. Se silabisesc inscripţiile de pe pancarte, se ţipă Hoţii! şi Laşii! se cere demisia guvernului. Lui Dragnea i se urează să-şi scrie cartea! Mă asociez şi eu.

Jurnal ilustrat 117, 3

Jurnal ilustrat 117, 4

Jurnal ilustrat 117, 5

Jurnal ilustrat 117, 6

Deşi e soare, e un ger straşnic. Mai multe tinere au adus termosuri şi ceşti de unică folosinţă şi împart ceai fierbinte doritorilor, fără ostentaţie, cu aceeaşi linişte cu care străbunicele lor îi ajutau, pesemne, pe soldaţii de pe front. Altele împart bomboane, cumpărate din banii lor. Unii ţin în mână sticle de plastic cu câteva pietricele în ele şi le agită periodic cu zgomot de castaniete sau, aş zice, cătuşe. Câţiva flutură steaguri tricolore sau se înfăşoară în ele. Şi pretutindeni pancarte improvizate în care fiecare a scris ce-avea pe suflet. Mă salută o fostă studentă şi-mi spune că nu trebuie să ne lăsăm. „Nu-i lăsăm!”, confirm, nuanţând.

Jurnal ilustrat 117, 7

Jurnal ilustrat 117, 8

Jurnal ilustrat 117, 9

 

În câteva locuri mici grămăjoare în care se pune, strâns cu grijă, gunoiul. Îmi propun să aduc cu primul prilej saci de plastic.

Figurile sunt calme şi hotărâte. Oamenii fac cu schimbul. Unii vin, alţii pleacă să se mai încălzească. Traversez din nou, căutând un loc puţin mai înalt, pentru o fotografie de ansamblu. Mă caţăr pe un morman de zăpadă adunat chiar în jurul stâlpului de la semafor. Cu ocazia asta îl regăsesc pe poliţistul cu chip impenetrabil şi surprind un dialog între el şi un cetăţean. Poliţistul: „Luaţi paharul ăsta gol de-aici!” Cetăţeanul: „Aveţi dreptate, iertaţi-mă!” Poliţistul, pe un ton superior: „Nu-i normal să-l lăsaţi aici!”

„Bine că e tot restul normal în ţara asta!”, spun şi eu căţărată pe zăpadă, şi apăs pe butonul aparatului de fotografiat pentru ultima poză a dimineţii.

Jurnal ilustrat 117, 10

Jurnal ilustrat 117, 11

 

Un comentariu

  1. Da, guvernanti bezmetici si cetateni normali. Uneori, exemplari. Multi si exemplari.
    Corectez informatiile despre…tarife: 100 lei /adult, 50 lei / copil si 30 lei / caine. Astfel ca, in a doua duminica, pe lesa unui cocker era infipta o pancarta „Azi e mai frig. Azi vreau 60 lei!”. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans.
    Spre seara, cetatenii normali au devenit ocean. Talazuri se formau in piata si fluvii umane se scurgeau in ea. Lozinci multe, tot mai hazoase: de la „Mai am un singur dor / Dragnea scriitor”, pana la „Ieri, pe sest, un agramat / A dat liber la furat”.
    Iar seara tarziu, inevitabilul s-a produs: „Nu suntem cu voi!”, „Nu asa!” si „Fara violenta!” au izbucnit inutil, raul s-a produs. Ii veti vedea maine metastazele. Nemernicie, numele tau e provocare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *