Zilele trecute, presa a dezvăluit un fapt cutremurător: în vreme ce un domn ministru dădea socoteală unor comisii ale Parlamentului, nişte parlamentari pezevenghi, cităm, „i-au arătat semne obscene“.
Obişnuit mai degrabă cu expresia „a face semne obscene“, m-am lăsat copleşit pentru o clipă de imaginea înfricoşătoare a unui grup de parlamentari dezbrăcaţi până la brâu (”la bustul gol”, cum zice românașul elegant), ori şi mai jos, ca să-i arate domnului ministru niscaiva cicatrici, sau tatuaje gen „Alina şi Liviu, Sovata, 2016“, „I love democracy, să moară familia mea“, „singur între patru pereţi la Rahova“ etc.
Binevoitorii cunoscători ai vieţii politice mi-au explicat însă despre ce-i vorba. „Semnele obscene“ erau, de fapt, tradiţionalele gesturi româneşti, care răsar la bucurie, dar şi la nevoi, în vremurile de restrişte, când poporul se uneşte sub un stindard, sub un slogan ori, iată, sub un semn, ca să depăşească momentul greu.
Și mai precis, sunt gesturile care sugerează perpetuarea speciei, vigoarea, bărbăţia poporului român, fantezia sa erotică, firea iubăreaţă.
Odată lămurit, m-am regăsit pe un tărâm cunoscut, acela al fenomenului social, al mecanismelor democratice. Parlamentarii, cine sunt parlamentarii? Sunt aleşii poporului, reprezentanţii maselor largi. Un gest obscen pe care un parlamentar „i-l arată“ domnului ministru are o semnificaţie mult mai profundă decât o aluzie la mamă, soţie, iubită, potenţă, competenţă, ori mai ştiu eu ce altă calitate a omului în cauză. Este, de fapt, un gest obscen pe care „i-l arată“ sute de mii de oameni, prin reprezentantul lor ieşit din urna de vot.
Extrapolând, să presupunem că ministrul s-ar afla nu în faţa comisiilor, ci a Parlamentului în plen. Iar parlamentarii, cu o majoritate simplă, şi-ar folosi degetele, buzele, coatele, alte părţi ale corpului, pentru a-i sugera ce e de sugerat. Se cheamă că nu un grup de bădărani ar dedica aceste exerciţii fizice doldora de semnificații, aluzii și insinuări unui coleg, ci poporul întreg i-ar dedica domnului ministru nişte gesturi obscene.
Visez cu ochii deschişi la un sistem simplu şi democratic, prin care naţiunea transmite aleşilor săi mesaje de mare importanţă pentru țară:
Degetul mijlociu ridicat în sus – moţiune de cenzură.
Braţul îndoit din cot şi balansat sus-jos – vot de neîncredere.
Palma căuş, mişcată rapid înainte şi înapoi – remaniere.
Arătătorul îndoit, percutând buzele ţuguiate – alegeri anticipate.
O democraţie a obscenităţilor, la care să aibă acces întregul notru popor, în frunte cu clasa politică.
