Istorie prin bani

Le spune aşa: lovele, peşin, purcoi, gologani, tribut, bătrîne, material, lichidităţi, mardei, resurse. Le-ar fi putut spune – dar nu o face, nu în cartea despre care este vorba în acest text – şi altfel: mălai, marafeţi, caşcaval, cash, capital, coco, parandărăt, parale, leţcai, haiţă, teşchereu, scame, beţe, loţcovei.

Niall Ferguson – el este cel care scrie carte la care mă refer – le spune, deci, în mai multe feluri, dar mai ales face istoria lor. Mai precis: O istorie financiară a lumii. Şi anume, în cartea Ascensiunea banilor.

Nu este cea mai recentă carte a acestui istoric scoţioano-britanic (a propos, din 2011, soţul lui Ali Hirsi Ali – cu care are şi un copil, după alţi trei din prima căsătorie!). „Ascensiunea banilor” a fost publicată, pentru prima dată, în 2008. De atunci, Ferguson a mai scos alte 4 cărţi şi este de presupus că mai are „marfă” în lucru – la ce „fuleu” publicistic este în stare „să dezvolte” unul dintre cei mai în vogă şi mai influenţi istorici ai lumii de acum, ar fi o mare surpriză ca pe masa acestuia să nu existe alte şantiere deschise în materie de proiecte editorial.

În româneşte a apărut relativ de curînd – tot la Polirom, editura care are deja mai multe titluri din portofoliul lui Niall Ferguson şi care face o extraordinară operă de mijlocire în limba română a scrierilor acestui cu adevărat remarcabil istoric. Să mai punctez că, la fel ca şi celelalte tiluri ale lui N. Ferguson, şi acesta apare în redutabila colecţie – probabil cea mai valoroasă colecţie de istorie din tot ce există acum la casele editoriale din România – de istorie, Historia, coordonată de Mihai-Răzvan Ungureanu. O colecţie care numără, pînă acum, peste 70 de titluri – toate, unul şi unul, cum se spune!

nial-1

În imediat, desigur, cartea este una de istorie financiară. În fapt, este cu mult mai mult decît atît. Iată, listate mai jos, cîteva dintre direcţiile în care merge acest demers al lui Niall Ferguson.

  • Cartea spulberă o seamă de prejudecăţi cu privire la bani. Una dintre acestea: în ciuda prejudecăţilor noastre adînc înrădăcinate privind „banii spurcaţi”, banii sunt la originea progresului în cele mai multe cazuri”.
  • În legătură cu ideea fişată imediat mai sus, Niall Ferguson menţionează că, scriind despre bani şi despre istoria lor, el însuşi a avut multe de învăţat. Între altele, faptul că „sărăcia nu este rezultatul exploatării sărcacilor de către finanţiştii lacomi. Aceasta este cauzată mai ales de lipsa unor instituţii financiare, de absenţa unor bănci, şi nu de prezenţa lor.”
  • Există, de altfel, o linie polemică (în sens înalt, academic) destul de evidentă între ce crede şi argumentează Niall Fergoson şi cîteva dintre marile locuri comune ale „gîndirii” (ghilimelele se impun, fiincă atunci cînd, şi logic, şi în confruntarea cu faptele, nu este chiar cea mai sănătoasă gîndire…) marxiste sau neomarxiste, atît de influente în mediile academice din Vest. În această privinţă. Niall Fergoson dă o veste foarte proastă celor care se îndeletnicesc cu tot felul de vise periculoase a propos de „moartea capitalismului”.niall-2
  • În cuvintele istoricului britanic: „există persoane care vorbesc astăzi despre „moartea capitalismului” sau „sfîrşitul pieţei libere”, ca şi cînd statul ar fi cumva o alternativă la pieţele financiare. Realitatea istorică, după cum ar trebui să fie deja clar, este aceea că statul şi pieţele financiare au existat dintotdeauna într-o relaţie de simbioză. Într-adevăr, fără nevoile finanţelor publice, o bună parte din inovaţiile financiare care au creat băncile centrale, piaţa obligaţiunilor şi bursa de valori nu ar mai fi existat. Sunt convins, mai mult ca oricînd, că pînă nu vom înţelege pe deplin originea speciilor financiare, nu vom înţelege niciodată adevărul fundamental al banilor: departe de a fi „un monstru care trebuie pus la locul său”, după cum se plînge recent preşedintele Germaniei, pieţele financiare sunt o oglindă a omenirii, dezvăluind în fiecare ceas al zilei modul în care ne evaluăm noi înşine şi resursele din jurul nostru. Şi nu e vina oglinzii că ne dezvăluie şi defectele, la fel de bine ca şi frumuseţea noastră.”
  • Mai spune Niall Ferguson că „în spatele oricărui mare fenomen istoric se află un secret financiar, iar cartea de faţă şi-a propus să descifreze cele mai importante din aceste secrete”.
  • Sîntem, la momentul apariţiei cărţii, în anul 2008. Ceea ce înseamnă că ea a început să fie scrisă cu un an-doi mai devreme. În condiţiile în care, aşa cum este menţionat în The New York Times, „Ferguson anticipează multe dintre aspectele actualei crize financiare, care a falimentat bănci, a precipitat imense planuri de salvare guvernamentale şi a distrus pieţe globale”, unul dintre secretele de descoperit de către eventualii cititori are de-a face cu marea criză economică pe care a trăit-o aproape întrega lume în urmă cu cîţiva ani şi ale cărei efecte se vor face resimţite multă vreme de acum înainte.
  • Nu în ultimul rînd, inclusiv pentru motivul că amintirile despre cea mai recentă mare criză economică sînt încă extrem de proaspete, cei care se întreabă dacă lucrurile sînt de acum înainte liniştite pentru un timp îndelungat, iată o frază care nu oferă foarte multă linişte şi pe care îmi place să o citesc şi ca pe un îndemn sublimat la o anume prudenţă: „ascensiunea banilor nu a fost şi nu va fi niciodată lipsită de dificultăţi. Dimpotrivă, istoria financiară este o călătorie într-un montagne russe, cu urcuşuri şi coborîşuri, bucle şi explozii, patimi şi panici, şocuri şi zdrobiri”.

Dificilă, provocatoare, solicitantă (cu atît mai mult pentru cineva care nu este familiarizat cu mulţimea de concepte specifice economiei şi pieţelor financiare), Ascensiunea banilor este o carte care poate fi, în limbajul pieţelor, extrem de profitabilă. Fie şi numai pentru faptul că ea aşează lucrurile într-o realitate  a lor greu de ocolit, greu de combătut.

 

Un comentariu

  1. Angela Garjoaba says:

    Admir scriitorul din ziua in care am primit un autograf important la o lansare a Noi Republici. Pacat ca ziarele nu mai sunt citite . Erau teribil de importante comentariile cartilor. Si nu numai pentru specialisti. Vreau conferinte in liceie, discutii deschise in cafenele cu tematica de informare si educare a cat mai multi romani. Va doresc succes si sa aud mai des acest nume.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *