A început Târgul de carte Gaudeamus (16-20 noi.) Ce nu au şi ce nu se poate face cu cărţile electronice

gaudeamusÎn călătorii nu plec fără un Kindle (cel mai popular ebook reader), în care se află o mini-bibliotecă. Apreciez nenumăratele calităţi ale cărţilor electronice şi le văd foarte bine utilitatea. Îmi place că anulează cel mai înspăimântător lucru care s-a întâmplat în istorie cu cărţile, şi anume acela de a fi arse. Şi totuşi le lipsesc o mulţime de calităţi care mă leagă de obiectul numit de-a lungul istoriei culturii carte. Aşadar ce nu au şi ce nu poţi face cu cărţile electronice?

Să le auzi foşnetul, care aminteşte de cel din pădurea din care provin.

Să le admiri coperta în vitrină sau la stand.

Să ai faţă şi verso, aşadar „ale filei două feţe”.

Să le vezi dintr-o ochire grosimea şi să ştii cât mai ai de citit sau cât ai lăsat necitit atunci când le-ai abandonat.

Aţi observat că anticarii lasă mai întotdeauna în cărţile pe care le vând lucrurile ascunse acolo de foştii lor stăpâni? Câte un plic, o foaie de hârtie, un bilet de tramvai, o frunză, un trifoi cu patru foi, un timbru. Cărţile au fost întotdeauna şi mici seifuri pentru amintirile personale, fie şi absolut întâmplătoare (citeai cartea pe drumul cu trenul până la Azuga şi ţi-ai lăsat biletul în ea), amintiri exterioare cărţii, dar care se ascund în miezul întâmplărilor scrise, făcând legătura între cele două lumi, reală şi fictivă.

Nu poţi să scrii cu creionul pe ele. Nu se rup, adică nu-şi dovedesc fragilitatea, care e reală şi îţi dă de gândit.

Nu poţi să le miroşi cerneala tipografică şi hârtia.

Nu poţi să-ţi tapetezi cu ele pereţii casei şi să simţi că iarna îţi ţin de cald. Nu le poţi da la legat.

Şi nici să le ţii teanc la căpătâi.

Să le deschizi drept la mijloc.

Să le trânteşti cât colo, dacă nu-ţi plac.

Să le semnezi. Să scrii dedicaţii pe ele.

Să sprijini între ele un tablou, o fotografie, o cartolină, o iconiţă.

Nu le poţi lăsa deschise pe masă. Nu le poţi aşeza pe verticală, pe orizontală, pe două rânduri (după valoare). Nu le poţi ţine într-o dulce dezordine fizică.

Nici să le cumperi de la librărie (de la Târg), să le împachetezi şi să le dai cadou.

Un comentariu

  1. Angela Garjoaba says:

    Bucurestiul…bietul Bucuresti poate… Centrumai da. Cartierele, sectoare lipsite de viata culturala. Ma infioara o casa fara tablouri. Sunt milioane de case noi cu litografii. Orasul, bancilor,farmaciilor, caselor vechi tip daramaturi. Un oras cu acelas numar de vizitatori la Gaudeamus ca anul trecut. Castigul pentru atata straduinta in organizare nu arata un succes real. Aceiasi oameni..de specialitate. Parlamentul de ce nu poate suporta un Gaudeamus? Este central, la indemana. Nu este casa poporului? Care popor?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *