Cuminţenia pământului şi şmecheria locului

Despre „Cuminţenia pămîntului”, lucrurile sînt cît se poate de clare şi într-o măsură semnificativă arhicunoscute.

„Cuminţenia pămîntului” este o sculptură realizată în 1907 – despre ea se spune că este „emblema primelor sculpturi moderne din lume”. Ea este una din lucrările faimoase ale unuia dintre cei mai mari artişti plastici moderni ai lumii – Constantin Brâncuşi.

Brâncuşi, cel care spunea despre această bijuterie că „a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima cînd i-am ridicat vălul…Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită…Isis trebuie să rămînă acoperită sub cel puţin unul din cele şapte văluri ale frumuseţii sale, cel al misterului – care îi oferă şi preţuirea şi nemurirea. Cuminţenia pămîntului a fost, pentru mine, ceea ce este cu mai adînc femeia – dincolo de psihologia dumneavoastră”.

La fel – se ştie şi că această sculptură atît de valoroasă este în centrul unei campanii publice de strîngere de fonduri derulată sub coordonarea Guvernului României: „Brâncuşi e al meu”. Aici, detalii: https://www.brancusiealmeu.ro/

De asemenea – se ştie că pentru a putea fi achiziţionată, ar fi nevoie ca din donaţiile publice să se strîngă 6 milioane de euro, ceva mai mult de jumătate din suma totală necesară.

Pe de altă parte, se ştie că pînă acum (cînd mai sunt, la momentul la care e scris acest articol, doar două săptămîni pînă la încheierea campaniei publice de strîngere de fonduri) s-a strîns doar o parte din suma necesară, în mod semnificativ departe de ţinta finală.

Despre şmecheria locului se ştiu, de asemenea, multe – şi suma celor ştiute, deja impresionante, a sporit odată cu această campanie publică.

Astfel, şmecheria locului a impus glume de autobază despre „brîncusiealmeu” (gen: e al tău; şi ce?;). Sau – ce e asta 3 milioane de români, 2 euro? Păi mai bine iau două beri de banii ăştia – şi berilechiarştiucăsuntalemele. Sau – Brâncuşi nu e al meu, că el a stat la Paris, nu s-a chinuit ca noi aici. Sau, dacă nu glume ieftine, atunci contorsiuni intelectuale care ar face să pălească de invidie mari artişti ai circului – cineva cu o semnătură cunoscută în publicistica de opinie a spus, părînd sincer încîntat de linia de argumentare pe care o constuieşte, că această campanie de cumpărare a delicatei şi extraordinare opere brâncuşiene este făcută pentru a da legitimitate europeană guvernului Cioloş (?!?!) Cum spuneam – omul era sincer încîntat de ce putea să gîndească.

Exemplele de acest gen – care înşiră achiziţiile recente ale practicii şmecheriei în chestiunea „Cuminţeniei pămîntului” – sînt mult mai multe. Şi cred că dacă ar fi fost listate la bursă, dimpreună cu prostia şi ticăloşia care le nutreşte, atunci s-ar fi putut strînge o sumă bunicică. Una care ar fi putut fi folosită, infinit mai bine, la completarea donaţiei pentru „Cuminţenia pămîntului”.

Este probabil că banii din donaţiile publice nu se vor strînge toţi în parametrii doriţi. Este, de asemenea, şi mai probabil că Guvernul va completa suma necesară şi va achiţiona această mare operă de artă. Este sigur că acela care are în tutela sa „Cuminţenia pămîntului” deţine ceva extrem de preţios şi că poate face mult bine cu această operă de artă.

Nu este sigur că Brâncuşi a rostit aceste cuvinte – „v-am lăsat proşti, v-am găsit şi mai proşti”. Însă, privind la spectacolul indiferenţei şi al şmecheriei locale practicate cu voluptate vis-a-vis de o mare operă de artă şi de creatorul ei, parcă, parcă…