În vizitã la Lily Teodoreanu

I-aş invita pe cititori într-o casã a Bucureştiului copilãriei, unde mergeam în vizitã uneori cu pãrinţii, alteori cu bunica mea paternã. Era locuinţa scriitoarei Lily Teodoreanu, de pe liniştita stradã Romulus. Pãşeam sub coroanele castanilor şi prunilor care rãcoreau grãdina casei vechi şi, ajungând în penumbra holului de la intrare, deschideam uşa din dreapta. Ne lãsam cotropite de farmecul camerei largi, unde gazda ne poftea vioaie sã-i înviorãm seara.
Într-o aducere aminte de mai târziu, mama îi descria astfel interiorul: „Pe peretele îngust dintre cele douã ferestre ce dãdeau spre curte, atârna o oglindã lungã cu rama împodobitã cu ghirlande de trandafiri aurite stins, care ne reverbera pe toţi cei ce ne aflam în odaie. În mijlocul camerei se afla o masã rotundã, joasã, ţãrãneascã, acoperitã cu o broderie româneascã cusutã cu fir de aur pe pânzã groasã de culoare vişinie. În jur erau taburete scunde, tapisate cu stofã roşu-închis…” (1)
Subţire şi agilã ca o statuetã de Tanagra, Lily Teodoreanu, se mişca iute prin încãpere, aducând ceştile şi ibricul cu cafea, pe o tavã turceascã de argint. Se apropia de noi, în fusta ei lungã şi foşnitoare, rãspândind în preajmã parfum de vervenã. Îi priveam cu iubire obrazul smead de indianã, ochii tuciurii, lucind de neastâmpãr, gesturile mâinilor atât de expresive care îi acompaniau glasul gutural evocându-ne întâlnirea cu Ionel, prietenia cu Rabindranath Tagore, atmosfera Iaşiului şi a Bucureştiului de la începutul secolului trecut însufleţitã de siluete şi întâmplãri captivante. Lily spunea adesea cã se strãduia sã trãiascã vreme cât mai îndelungatã pentru a purta cu ea mai departe fiinţele şi locurile dispãrute şi pentru a le face sã dãinuie în minţile celor care o ascultau depãnându-şi memoriile.
Am gãsit la CNSAS, în dosarul de urmãrire al tatãlui meu din anii 50, o notã cu iz de fabulã suprarealistã, potrivit cãreia în biserica din apropierea strãzii Romulus a avut loc o întâlnire conspirativã cu participarea mai multor indivizi. Atenţia informatorului s-a concentrat asupra persoanelor poreclite „Pion”, „Pruna” şi „Slãbãnogul”. Nota se încheia cu observaţia cã dupã terminarea acţiunii, „Slãbãnogul” l-a condus pe „Pion” pânã la tramvai. Ce se petrecuse de fapt? În bisericã avusese loc un parastas pentru Ionel Teodoreanu, de faţã, printre alţii, fiind cei vizaţi: Dinu Pillat, Lily Teodoreanu şi Ştefan (Afane), fiul ei.

(1) Cornelia Pillat, Ofrande, op. cit, p. 256

(fragment din textul „Bucureştiul dintr-un album al anilor 50-60”, cuprins în volumul colectiv Bucureştiul meu, Ed. Humanitas, 2016)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *