O să treci și peste asta îți spui
Ca peste atâtea altele cu un surâs pe buze
Un surâs stingher
temător
De atâtea ori se spune în lumea asta ai să
treci tu și pe asta
ca o mantră
Ai să treci tu și pe asta ai să treci tu și peste asta
Nu te învață nimeni cum să treci peste toate
și tu treci cu surâsul tău stingher
Nimeni nu știe cum treci
nici tu nu știi cum trec alții peste toate ale
lor
Pe stradă îi vezi cu surâsurile lor stinghere
În mașinile lor pe străzi în parcuri în trenuri în avioane
împingând cărucioarele printre rafturi în supermarketuri
în difuzoare cântă o muzică ceva despre I love you till the end of the days
și tu zâmbești stingher și îngăduitor față de
atâta siguranță a iubirii care răsună în urechile tuturor celor care-și împing cărucioarele
cu cafea cărnuri pline de sânge portocale detergenți
pe străzile orașului toți cei cu zâmbetele lor stinghere căutându-și Îngerii păzitori
cu un de fel de încăpățânare nebunească
fiecare vrea cu disperare să își găseascăÎngerul păzitor căruia să i se uite în ochii întrebând
ce caut eu aici?
Îngerii păzitori sunt atât de greu de (re)găsit în orașul în care totul se acoperă cu staniol
Totul e poleit metalic auriu argintiu
Toată taina e ascunsă sub ambalaje
totul e dezinfectat plin de E-uri totul arată
conform standardelor
Când ai să treci peste toate astea ți se spune că abia atunci s-ar putea să găsești ceea ce cauți
să înțelegi
Undeva cineva cântă la pian jazz răscolitor
îți sfredelește toate amintirile
Le întoarce pe toate fețele
Îngerul păzitor apare uneori și lasă la îndemână
o carte o fărâmă de amintire un porumbel care
zboară cu aripile întinse în fața ferestrei tale
ca într-o ilustrată
Un cuvânt
Lumina trecând tandră peste suprafața frunzelor de un verde palpitând
O să treci tu și peste asta
Îngerul tău păzitor te împinge din spate
Îți șoptește la ureche
hai că poți ai să treci tu și peste asta
Pe străzile orașului cineva undeva strigă la
megafon
Nu există Îngeri păzitori
suntem doar noi
Noi am cucerit orașul
Orașul e al nostru
Tu știi că e doar frica lui că Îngerul
păzitor l-a părăsit
Vezi asta în ochii lui
omul cu megafonul lui strigă de dimineața până seara
Nu există Îngeri păzitori
Suntem doar noi de noi
Ne iubim atât de mult pe noi înșine
încât nu avem nevoie de nimeni altcineva
Și când apar stelele
omul își târâie obosit megafonul după el
În casa lui
În camera lui își întinde cearșaful curat
peste patul atâtor nopți
Se așează în genunchi în fața patului
Omul fără megafonul lui își spune rugăciunea
de seară și plânge de dorul Îngerului lui
păzitor
Ai să treci tu și peste asta
În somnul lui în visele lui
spre dimineață
Îngerul lui păzitor se milostivește de el și
îi sărută fruntea
