Încetul cu încetul, ne dăm seama că am început să fim bombardaţi. Baloanele de observaţie au zărit fumul din hornul nostru şi tunurile bat acum înspre noi. Sunt dră¬coveniile acelea afurisite de împroşcare, care fac găurile cele mai mici şi stropesc schijele până departe de tot, la nivelul solului. Tot mai aproape ţiuie proiectilele în jurul nostru, dar nici vorbă nu poate fi să lăsăm baltă mâncarea. Ticăloşii ne au reperat bine. Câteva schije trăsnesc de sus, pe fereastra bucătăriei. Friptura e aproape gata. Prăjitul chifteluţelor devine însă acum mai anevoios. Proiectilele vin atât de des, că schijele izbesc din ce în ce mai frecvent zidul casei şi intră vâjâind pe fereastră. De câte ori aud şuierând o drăcovenie de asta, mă las pe vine cu tigaia şi chifteluţele şi mă pitesc după zidul ferestrei. Îndată după aceea mă salt iarăşi în picioare şi prăjesc mai departe.
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria EsenţialErich Maria Remarque
Pe frontul de vest nimic nou
Traducere din limba germană de Emanoil Cerbu
Saxonii s au oprit din cântat – o schijă a zburat în pian. Dar şi noi suntem acum aproape gata şi organizăm retra¬gerea. După explozia următorului proiectil, doi oameni duc într o fugă oalele cu legume pe distanţa de cincizeci de metri care ne desparte de adăpost. Îi vedem dispărând.
Altă explozie. Toţi ne chircim, după care doi oameni pornesc în goană, ducând fiecare câte o cană mare cu o excelentă cafea veritabilă – şi ajung la adăpost înainte de explozia următoare.
Acum Kat şi Kropp înşfacă piesa de rezistenţă: tigaia cea mare cu purceluşii fripţi şi rumeniţi. Un vuiet, o cin¬chire – şi cei doi s au şi năpustit pe cei cincizeci de metri de teren deschis.
Eu prăjesc ultimele patru chifteluţe; de două ori în acest timp trebuie să mă las pe vine, dar ce importanţă are: vom avea patru chifteluţe mai mult şi e mâncarea mea favorită.
Apoi apuc tigaia cu stiva înaltă de chiftele şi mă lipesc de dosul uşii. Un ţiuit, o bubuitură – şi am şi tulit o, apă¬sând tigaia cu amândouă mâinile la piept. Când să ajung, se aude un nou şuierat care vine crescând; mă reped ca un cerb, o zbughesc după peretele de beton, schije plesnesc în zid, mă prăvălesc pe scara pivniţei, coatele îmi sunt julite, dar n am pierdut nici o singură chifteluţă şi n am răsturnat tigaia.
