O lună sau două, cam atât estima c ar fi putut amâna clipa judecății, apoi întreaga structură falsă a fericirii ei domestice s ar fi prăbușit. Gândul că în cădere avea s o tragă după ea și pe șantajista ei nu i oferea prea multă satisfacție. Ce con¬tau șase luni de închisoare pentru cineva care părea oricum să ducă o viață dezordonată și care probabil mai trecuse pe acolo, în comparație cu viața pe care avea s o piardă Irene și care, spre oroarea ei, i se părea singura viață posibilă ? Să înceapă o alta nouă, s o ia de la capăt, dezonorată și cu reputația pătată i se părea de neconceput unei femei ca ea, care primise în dar totul până acum și care nu fusese niciodată nevoită să și construiască singură destinul.
Și apoi, totul era aici, copiii ei, soțul ei, casa ei, toate lucrurile de a căror existență își dădea seama abia acum, când era pe cale să le piardă, și simțea că fac parte din viața ei, că sunt însăși esența ei. Tot ce în trecut i se păruse de la sine înțeles, lucruri pe care le atingea în treacăt doar cu tivul rochiei, deveniră acum nespus de importante și ideea că o vagaboandă care o pândea de undeva de pe străzi ar fi avut puterea de a arunca în aer starea aceasta caldă de lucruri printr un singur cuvânt i se părea absurdă, ceva la fel de ireal ca un vis.
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria ESENŢIALStefan Zweig
Frica. Scrisoare de la o necunoscută
Traducere din limba germană de Gabriella Eftimie
