Dincolo şi dincoace de România- călătoriile lui Robert D. Kaplan

Cum poţi să fii român şi care sunt feţele acestei identităţi care se modelează sub presiunea memoriei şi a geografiei locului? Din aceste întrebări, formulate timp de decenii, se hrăneşte cartea lui Robert D. Kaplan. Privirea sa, întotdeauna nuanţată şi curioasă, investighează acest straniu obiect imposibil al României, o ţară care îşi expune paradoxurile occidentalului care se apropie, sub semnul îmbinării bizare de arhaicitate şi modernitate kitsch.

Dincolo şi dincoace de România, explorarea lui Robert D. Kaplan duce mai departe un efort anglo-american de citire a unui spaţiu al marginii, al graniţei şi al enigmelor, a unui spaţiu- punte care uneşte vocile Balcanilor şi ale Europei Centrale, marcat fiind de vecinătatea teribilă a unei Rusii etern imperiale. Robert D. Kaplan asamblează propria sa Românie din fragmente de timp, din conversaţii, din pasaje de carte şi din excavarea unei trecut care ne bântuie, peste decenii.

Dincolo şi dincoace de România, dincolo şi dincoace de Războiul Rece, relatarea lui Robert D. Kaplan are trepidaţia narativă şi complexitatea unui thriller. Romanul său este un roman al identităţilor în conflict, al imperiilor şi la naţiunilor, un roman al ieşirii din totalitarism şi al manierei în care popoarele se raportează la traumele lor fondatoare. Asemeni lui Kipling sau Kissinger, Kaplan este un intelectual ce adoră să participe la marele joc care se poartă în lumea de dincolo de marginile Europei. România nu este doar o ţară spre care revine, obsesiv, dar şi un coridor flancat de umbre şi de câmpuri de bătălie. Analiza spectrală a lui Kaplan este analiza spectrală a acestui teritoriu fantasmatic.

Călătorii şi umbre

Cartea lui Kaplan este un road movie atipic, unul în care aventura este , simultan, una geografică, istorică şi identitară. Naraţiunea se aşează pe temelia acestei pendulări temporale, asemeni unui du-te vino între prezent şi trecut. Între 1981 şi 2014, linia de fractură a Războiului Rece dispare şi tot ceea ce părea suspensat istoric revine frenetic la suprafaţă. România din 1981, închisă în sicriul criogenic al comunismului ceauşist, lasă locul frământărilor politice şi controverselor diplomatice. Memoria reprimată în totalitarism este, din nou, factor de configurare identitar. Arta lui Kaplan este una a interpretării urmelor- în prezent el citeşte amprenta unui trecut.

În cartea lui Robert Kaplan se simte mâna sigură a unui prozator care ştie să observe şi să pună în pagină imaginile memorabile ale întâlnirilor sale. Călătoria din 1981 în România este un fragment în care Kafka ,Conrad şi Canetti se reunesc, stilistic. În această ţară a tăceriii, sărăciei şi fricii, Robert D. Kaplan ştie să citească semnele nu doar ale tiraniei, ci şi ale istoriei de dinainte de comunism. Vocaţia sa de jurnalist va fi, aşadar, una în egală măsură lucidă şi profetică. Kaplan este un mediator între culturi,o punte care face inteligibil Occidentului acest spaţiu- punte care este România.

Călătoriile care străbat cartea lui Kaplan sunt călătorii iniţiatice. Digresivitatea subtilă este parte din reţeta seducţiei. Meditaţiile în marginea istoriei sunt grefate pe acest trunchi al descoperirii. Parcursul pe care îl imaginează este permanent dechis spaţiilor care înconjoară România. În Sud, Kaplan întrevede geografia Balcanilor. În est se află nu doar Moldova românească, dar şi Basarabia şi imperiul Rusiei renăscute. Dincolo de Transilvania se situează nu doar conturul Ungariei lui Orban, dar şi resturile Europei centrale.

Consemnările lui Kaplan poartă amprenta acestei mize hermeneutice asumate programatic. România sa este un imens palimpsest, o hartă pe care o citeşte identificând sub scrisul de astăzi urmele unui trecut, mai mult sau mai puţin îndepărtat. În Sud, se află amprenta bizantină, dar şi trauma năvălirilor. În Moldova se simte suflul tragic al unei istorii care a lichidat, prin purificare etnică şi genocid, comunitatea evreiască. În Transilvania se pot vedea, încă, ruinele saxonilor şi se pot, încă, auzi, vocile aristocraţiei maghiare extincte. Fiecare oraş, fiecare zonă, fiecare monument îşi are amprenta sa, vizibilă acelui ochi care ştie sa treacă de epiderma prezentului. În fiecare întâlnire cu cărţile şi cu personalităţile acestui spaţiu se află o semnificaţie care merită salvată.

România- punte pe care o vizitează şi revizitează Kaplan trăieşte, asemeni unei insule, între domeniile identitare ale Balcanilor, Europei de Est şi Centrale. În acest teritoriu al incertitudinilor, nimic nu este cu adevărat terminat, închis. Criza provocată de anexarea Crimeeii este hârtia de turnesol care indică supravieţuirea unui istorii care nu poate să treacă, niciodată. În proximitatea unei Ucraine ameninţate de agresivitatea Rusiei, România este, la rândul ei, un bastion sub asediu. Luciditatea lui Kaplan este modelată de educaţia istorică. În clipa în care , în Republica Moldova fiind, contemplă, din depărtare, Transnitria, politica Rusiei, de proliferare a enclavelor separatiste, devine vizibilă, ca într-o demonstraţie de seminar academic. “Noul Război Rece” este provocarea unei Rusii care deţine nu doar mijloacele, dar şi voinţa de a destabiliza, pe termen mediu şi lung, statele aflate în marginea blocului ei imperial. România este un limes, o graniţă, o barieră. Estul din faţa ei este Estul animat de renaşterea imperială.

Temele reflecţiei geo- politice şi istorice ale lui Kaplan domină şi acest text.În Transilvania, spaţiul care reproduce, miniatural, diversitatea deconcertantă a Europei centrale,invocarea memoriei habsburgice şi a umbrei lui Metternich sunt ancorele ce susţin un proiect european capabil să reziste asalturilor tribale. Pe urmele lui Peter Viereck şi ale lui Henry Kissinger, Kaplan reabilitează prin amintirea lui Metternich potenţialul de negociere, de ordine şi de calm al Europei ce refuză fragmentarea naţionalistă. Uniunea Europeană este un avatar al acestui tipar cvasi-federativ, alternativă luminoasă la purificare etnică şi discordii sângeroase.

Lecţia ultimă a lui Kaplan este lecţia întoarcerii istoriei.Opţiunile României şi ale Europei sunt aceleaşi. Între tribalism şi egalitatea constituţională, alegerea este limpede şi imposibil de evitat. Criza ucrainiană este semnul , dramatic, al unei alte confruntări care nu poate fi ocolite. Viitorul libertăţii şi al capitalismului în acest spaţiu rămâne a fi decis, prin voinţa naţiunilor care îl locuiesc.