AŞ VREA SĂ FIU PĂMÂNTUL

Aş vrea să fiu pământul
Sub care te petreci,
Să fiu cu fruntea ta,
Umerii tăi,
Şi rădăcinile să se răsfire
În noi.
Dar de te pierzi în ape,
Sau te desfaci sub pietre,
Tot ţipă-n tine dorul
Să te întorci din nou,
Chiar dacă numai algă,
Rotind,
Chiar dacă numai vierme,
Sau pasăre, ori mânz.

Sub ce contur revii acum,
Când ploaia-mi cade-asemenea mâinii
Prin păr, şi singuratic vântul
Citeşte întunericul cu vocea ta?
Iar pomu-aşa se zbate în pământ,
De parcă-ar vrea să spună că nu-i pom,
Şi iarba e ca degetul tăcut.
Cum să păşesc să nu te calc?
Cum să te apăr?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *