scena 1.
Florica nu mai e din ’89 (au făcut, în faţa porţii, chestia aia cu cocoşul trecut pe sub sicriu)
lucra la CAP. băga otrăvuri de şobolani în găuri. pe câmp (Ceauşescu era dement rău)
lua bulina de otravă cu mâna goală
o băga în gaura de şoarece
pe câmp
ea şi alţi proşti de la ţară
cu curu’ în sus
în plin soare (parcă îi văd)
otrava prin piele şi aia a fost
aşa s-a dus (să facă planul, să iasă planul, să depăşească planul)
scena 2.
nici la Marinuş, nici la Gonzo n-au făcut chestia aia cu cocoşul pe sub coşciug.
la Marinuş la pomană s-a râs, că era încă Popa Traian cel mare şi gras, care spunea bancuri. că aşa se face.
şi, deodată, intră ca vijelia pe porţile mari, despletită şi cu ţâţele goale, Moldoveanca nebuna. beată ruptă. şi nebună.
– săriţi, mă omoară!
babele, aoleu, spurcata!
moşii hihi, haha, ia uite părinţele
şi după Moldoveancă vine Verici și-o ia de păr şi-o cară-napoi de unde-a venit.
scena 3.
cu o seară-nainte, ajunsă de la Bucureşti la ţară, l-am găsit sub cerul înstelat, bălăngănindu-se beat căcat, sprijinit în sfeşnic („la căpătâiul mortului se aşează sfeşnicul în care rudele şi cunoscuţii care vin până la înmormântare aprind lumânări, rostind rugaciunea scurtă „Dumnezeu să-l/ s-o) ierte!”). aştepta să vină mortul. l-am aşteptat împreună.
doamne, ce noapte senină era! câte stele frumoase erau (la Bucureşti nu le văd)
la Gonzo am râs că făcea unchi-miu glume deocheate, mergând noi aşa, braţ la braţ, prin soare în urma sicriului
– plângi, fir-ai a dreacu dă babă proastă, da’ când a vrut să te fută Gheorghe nu l-ai lăsat.
– taci, Fane, că ne facem de râs! (hahahahahahaha înfundat. pe furiș)
– doamne, tata a futut-o bine pă mama dă am ajuns să semăn aşa rău cu el!
– aoleu, eşti nebun, Fane
– dă-le, bă, dreacu, dă prefăcutele dreacu, d-aici, ale dreacu beţive. nu vrea, bă, decât să ajungă la pomană, să îmi bea ţuica!
– Fane, taci dracu, n-auzi?!
– îl plânge astea pă Gheorghe, ă? pă Caşmir? păi nu ştia decât să râdă dă el, vitele dreacu, ale dreacu târfe!
scena 4.
şi dumnezeu cum e el om bun şi sufletist aşa
scena 5.
înmormântare (shukară)
r-aţi ale dracu dă babe
şi se aruncă pumni întregi de 50 de bani şi 10 bani şi copiii ca hienele, prin praf, printre picioarele văduvei, fiului, fiicei, pe sub sutana popii, lupte greco romane cu spume la gură şi răutate în ochi, invidie, orgoliu că în dreptul ăluia a căzut pumnu mai mare, mai generos, numa de 50, tropăială, prin noroaie, tăvăleală, păruială, chirăială,
câinii satului merg alături de remorcă, se ridică să vadă şi ei decedatul
Scena 6.
Verici, beat mort, cade cu steagul, cade cu suportul de lumânări, adoarme agăţat de funia clopotului.
moarta în biserică, ceaţă, întuneric, dimineaţă sinistră, coşniţele, câinele peste coşniţe peste parastase şi colivi
încărcat de mâzgă noroioasă se scutură cu bale peste împărţeală
• aloeu, satana!
• aloeu părinte!
şi biserica năclăită de jeg, de împuţiciune, popă puturos, câinele se plimbă ca pe maidan, printre babe, prin altar
scena 7.
cuţi cuţi marş
marş cuţi cuţi marş cuţi marş
scena 8.
ţii minte că au murit până când nu mai ţii minte
te chinui să faci un parastas pentru un amărât de mort să te spurce niște proști
scena 9.
popă îngălat
babele – dimineață, ceață – intră în biserică, se sperie de o moartă înghesuită într-un colț acolo
îl așteaptă pe popă care ajunge la 8:30 cu un câine lup murdar, plin de noroi
câinele dă de căldură în biserică se scutură peste coșnițele babelor
• aoleu părințele
moarta – mamă de lăutari
ditamani pomana party
scena 10.
treci, fă, futu-ți morții mă-tii acasă, curvo
popa Traian: Dumnezeu să-i ierte morții mă-sii
scena 11.
babele la tămâiat
popa Traian cărat peste văi și dealuri în motocicleta cu ataș
strigoi interlopi speriau copiii, nopțile, în curtea școlii
scena 12.
în cabinetul stomatologic comunal intră țața Oița a lu Pompârț.
• bună ziua, doama doctor!
• bună ziua, tanti, ce mai faceți, ce vă aduce pe la noi?
• păi, doamna doctor, mi-a murit bărbatu
• aoleu, să-i fie țărâna ușoară, îmi pare rău…
• da, păi, să vedeți, avea proteza pusă când a murit și io
• …
• i-am scos-o ca să nu-l îngroape cu proteza
• …
• și să mi-o puneți mie. stați așa, c-am învelit-o-ntr-o batistă aicișa. stați așa
(batistă mare cu chenar de linie maro groasă și linie maro subțire. pătată)
• …
• că dă ce dracu să ia proteza cu el în groapă, la ce dracu-i mai trebuie, mi-o puneți mie, să mă duc cu ea la sapă
• tanti, dar așa ceva nu se poate, astea-s făcute special, după un mulaj anume, e imposibil să pun proteza unui mort
• păi, el ce dracu mai face cu ea, dă ce să să prăpădească bunătate dă dinți
• …. nu se poate, tanti
• bine atuncea îmi făceți mie două proteze noi. că cu una să mă duc la sapă și cu alta, d-aia mai bună, să merg la biserică, să-l pomenesc pă bietu Nelu
• …
scena 13.
2 ochi căprui
ai nimănui
futu-i
scena 14.
și după ce moare unu, altu, cei rămași în urmă pomenesc frica de moarte prin împreunare trupească.
scena 15.
Verici cu ochii, dis de dimineață, apoși de la băutură, prin fumul de fripturi și prin hărmălaia făcută de acordeoane, tobe și trompetele lăutarilor, încerca să ajungă la clopot, să se reazime de sfoară. mare tămbălău a fost la moartea mamii Sanda țiganca.
popa cu cădelnița printre morminte, preocupat de Facebook și de singurul mort din sat care avea pagină de artist.
doamne miluiește, doamne miluiește, bă Gheorghe, așa, așa, dezveliți coliva, desfaceți vinuțu
doamne miluiește… băi, Gheorghe băi, în momentu ăsta tu mort postezi și iei un like din groapă. 2 oameni ți-au distribuit postările, doamne miluieșteeeee….
scena 16.
veșnica lor efemeritate, veșnica lor efemeritate
