Stagiunea Teatrului Național Timișoara s-a deschis cu un concert susținut de un mare artist – Adam Ben Ezra, în Sala Mare a TNT, marți, 15 septembrie. Concertul a fost posibil datorită Asociației Culturale NABU Timișoara.Adam Ben Ezra este un muzician complet, singur pe scenă face cât o orchestră întreagă. Presa străină, fie că vorbim despre Time Magazine, CBSși multe altele (dosarul de presă îl găsiți pe site-ul oficial al artistului www.adambenezra.com), scriu despre Adam că este un adevărat fenomen și că acesta mai are foarte multe de spus. ”ABE este un Paganini al contrabasului”, acesta este nivelul de la care se vorbește despre Adam, cum jurnaliștii de specialitate străini îl văd pe Adam. Talentul muzicianului și-a găsit și o latură ”cinematografică”, muzicianul performând în clipuri muzicale care reinterpretează muzical și vizual coloanele sonore ale unor celebre seriale precum Mad Man sau Dexter.Și dacă ai avut șansa săîl vezi la Timișoara știi că nu este nicio exagerare. Adam Ben Ezra împreună cu contrabasul său sunt una. Călătoria muzicală cu acesta este una specială: jazz care împrumută și reinterpretează alte genuri, capătă inflexiuni etnice, latino, mediteraniană, sau, așa cum aflăm de pe site-ul acestuia, inspirându-se din Bach, Sting sau ChickCorea. Aflat în turneu european, Adam a concertat la Timișoara pentru prima dată. Pentru cei care au ratat evenimentul, concertul a fost înregistrat de TVR și va fi difuzat integral. Nu îl ratați.
D.R.: Adam Ben Ezra ai făcut un adevărat spectacol pe scena Teatrului Național Timișoara. Ești ceea ce s-ar putea numi un adevărat Om-orchestră. Privindu-te pare că ai o relație profundă cu instrumentul tău. Cine conduce pe cine – tu pe instrument sau el pe tine?
Adam Ben Ezra:Wow, e un adevărat compliment! Cânt la multe instrumente. Adevărul este că a fost o călătorie muzicală lungă până aici, până am devenit un muzician așa cum m-ai văzut pe scenă. Am studiat vioară, chitară, pianul, clarinet.
D.R.: Se simte faptul că relația ta cu instrumentele, cu contrabasul, este una îndelung cultivată…
Adam Ben Ezra: Cred că mai toate abilitățile mele pe care le-am dobândit studiind mai multe instrumente le folosesc/exploatez cumva scoțând tot ce pot din acest instrument minunat: contrabasul. Nu știu cum să explic relația mea cu instrumentul pentru că e una foarte intuitivă, naturală.
D.R.: Nici nu doresc să ne explici cum este această relație. Cred că e important să știi că relația ta perfectă cu contrabasul o simt cei care te ascultă. În concertul care s-a încheiat ne-ai dus, pe noi audiența, în India, piesa intitulată India, o călătorie foarte nostalgică, colorată, și apoi într-un spațiu spiritual, într-o rugăciune, ”Praying”, în israeliană, un spațiu spiritual, etnic. În piesele acelea se simțeau amestecate tristețea, furia, compasiunea, rugăciunea, dar și bucuria vieții, speranța.
Adam Ben Ezra: Acele cântece le-am scris acum zece ani. Eram mult mai ”timid” muzical față de cum sunt acum. Acum mă simt mult mai deschis, poate de aceea se simt acele sentimente, acele trăiri, căutarea se simte în piesele despre care vorbești.
D.R.: Am găsit pe youtube o serie de clipuri muzicale cu piese ale tale. Deși în concert ai interpretat, în cheia ta, cu amprenta ta personal-muzicală, coloana sonoră a celebrului serial Mad Man, în video am remarcat nota ironică, jucăușă. Întregul scenariu al clipului, dar și finalul, reinterpretează cu o ironie fină serialul, tu în final filmat din spate, mână pe canapea, pălăria, instrumentul, și țigară fumegândă. De ce Mad Man?
Adam Ben Ezra: Îmi place să interpretez piesele coloanelor sonore ale filmelor. Dincolo de muzică, fie că o (re)interpretez pot lua elemente dinstructura narativă, mă pot inspira personajele, situațiile, chiar elemente din scenariu pe care să le folosesc. Am interpretat coloana sonoră a serialului ”Dexter”, am luat elemente, detalii din scenariu, ucigașul devin eu care, meticulos, pregătesc uciderea contrabasului meu, în timp ce muzica curge. Instrumente ascuțite, mănuși de unică folosință, toată tensiunea. E distractiv să te ”joci” în felul acesta, într-un mod atât de personal. Împreună cu managerul meu, cu care gândim aceste video-uri, suntem prieteni încă din școală, așa că energia noastră creatoare își trage cumva seva și din copilăria noastră, din jocurile noastre, din complicitățile noastre de atunci, dar și din viață. Cred că e totul extrem de personal….
D.R.: Aș dori să te întreb dacă ești un artist cu ochii larg deschiși, sau închiși, la lumea de dincolo de concertele tale, la ceea ce se întâmplă acum cu miile de refugiați care ajung în Europa venind cu bărci, unii pierzându-și viața. Este o adevărată criză.
Adam Ben Ezra: Suntem empatic cu orice om de pe planeta asta care suferă, cu oricine se află în situații limită. Nu aș dori să emit opinii pentru că nu sunt politician…
D.R.: Nu cred că mai este vorba doar despre politică. Lucrurile par atât de dramatice încât au depășit cadrul politic. Este vorba despre oameni, despre viață.
Adam Ben Ezra: Da, ai dreptate. Este vorba despre oameni, dar lucrurile sunt extrem de complicate.
D.R. Tu însuți provii dintr-o zonă complicată.
Adam Ben Ezra: Pentru noi sunt și mai complicate lucrurile. Eu însă prefer să am de a face doar cu muzica. Eu comunic prin muzică cu toți oameni fie că sunt arabi, evrei, creștini, musulmani. Sunt astfel într-o comunicare specială cu ei, cu oricine.
D.R.: În acest punct al conversației noastre: crezi că muzica salvează lumea? Muzica te-a salvat pe tine?
Adam Ben Ezra: Muzica este un limbaj special, muzica construiește o lumea specială. Mie mi-a dăruit o viață minunată. Fericire pură. Călătorind prin toată lumea, cunoscând oamenii pe care nu aș fi avut șansa să îi întâlnesc altfel în viața asta. Sper ca toată lumea să se bucure de muzică, de viață, muzică decât orice altceva.
D.R.: Deci, poate muzica să salveze lumea, așa cum arată ea azi?
Adam Ben Ezra: Nu știu dacă salvează lumea, dar muzica sigur poate să fie cea mai bună coloană sonoră a lumii. Din păcate puterea este în altă parte. Ceea ce trebuie să facem, să perseverăm, este să ne focusăm pe lucruri pozitive. Locuiesc în Tel Aviv. Acolo e liniște, lucrurile pe care le auzi despre ce au locîn alte locuri poate nu departe de Tel Aviv nu sunt liniștitoare, dar noi trebuie să căutăm să trăim în pace. Să credem că va fi bine. Să credem în bine, în viață, să încercăm să fim cât mai buni.
Foto: Adi PÎCLIŞAN
