Spell it, please!

Limba engleză, spre deosebire de românǎ, nu e o limbǎ foneticǎ. Pe vremuri în România circula un banc despre limba englezǎ: scrii butterfly, pronunţi batǎflai şi înseamnǎ fluture. Mare încurcǎturǎ! Totuşi, odată ce te-ai obişnuit cu ortografia sofisticată a limbii engleze, nici nu mai concepi cuvintele scrise altfel decât în ortografia engleză. Văzusem zilele trecute, într-un text românesc, cuvintele feis buc. Rostite cu voce tare mi-au dezvăluit misterul, erau Face Book scrise fonetic.

Practic, pentru a se evita confuziile, când spui un nume în englezǎ, trebuie să-l spell, adică să dictezi literele una câte una. Şi, pentru că şi pronunţarea literelor e complicată, se întrebuinţează, ca şi în limba română, pentru fiecare literă, nume proprii care încep cu litera respectivă. De exemplu, dacă în româneşte vrei să dictezi CLEOPATRA, spui: Costică, Lucian, Eugen, Oana, Petre, Ana, Tănase, Radu, Ana.

Aşa e şi în engleză, cu deosebirea că numele proprii sunt cele utilizate de englezi, nu de români. În ceea ce mă priveşte, cunoaşterea numelor utilizate curent în limba română nu face decât să mă încurce când trebuie să dau nume englezeşti. Am trecut printr-o asemenea experienţă foarte recent, cu ocazia achiziţionării unui nou model de telefon celular Apple. Tehnicianul cu care am făcut tranzacţia mi-a explicat tot felul de amănunte privitoare la utilizarea lui. Evident că, atunci când am venit acasă, ceva nu funcţiona aşa cum îmi explicase tipul, sau cel puţin cum înţelesesem eu că ar fi trebuit sǎ funcţioneze.

Am sunat deci la compania de telefon şi, după ce am explicat ce nu mergea, operatoarea, neînţelegând problema tehnicǎ, m-a transferat la un expert al modelului Apple. Expertul m-a asigurat, cu mare amabilitate şi cu un puternic accent asiatic, că mă va ajuta în orice problemă, dar că, pentru asta, îi trebuie numărul de serie al aparatului. Mi-a indicat cum să-l găsesc pe telefonul mobil şi, după ce l-am găsit, a urmat aventura dictatului prin telefon a acestui complex număr de serie, care cuprindea şi cifre şi litere. La cifre nu a fost o problemă, dar la litere trebuia să spun câte un nume englezesc. Ori mie îmi veneau în minte numai nume româneşti (Dumitru, Gheorghe, Constantin, Florica), nume care nu sunt cunoscute de comunitatea anglofonă din Canada şi, cu atât mai puţin, de un asiatic care foloseşte limba engleză şi care, practic, nu era în Canada (suportul tehnic în Canada -prin telefon sau email – vine de cele mai multe ori din alte ţǎri, unori situate chiar pe alte continente).

Nu ştiu de ce îmi pieriseră atunci din minte toate numele englezeşti. Aveam de dictat un „G” şi tot „Gheorghe” îmi venea. Am spus totuşi „George”, m-am gândit că şi englezii îl folosesc, nu? Tipul n-a înţeles, a întrebat dacă e J, de la „Jorj”. J se pronunţă „Gei” şi „G” se pronunţă „Gi” . Am încercat să-l lămuresc: Not „Gei, Gi”, Da, dar în engleză, când spui „Gi” e ca şi cum ai exclama, oarecum enervat, „Jesus”! Aşa că el a înţeles cu totul altceva. Tot chinuindu-mă aşa, mi-a venit o idee salvatoare: „G”, de la Google! Victorie! A înţeles.

Urma litera „F. Am încercat Felix. N-a înţeles. Felix, am repetat, ca Felix Mendelsohn Bartholdy, compozitorul. L-am încurcat şi mai tare. Disperată i-am spus: „F, de la cuvântul acela urât”. „Care cuvânt?” m-a întrebat. „Cum care”, am răspuns, „nu pot să vi-l spun, ca să nu credeţi că vorbesc urât cu dv”. Tot n-a înţeles. În acest moment mi-a venit o idee salvatoare: „F” de la „Face Book”. A! Aşa da, a înţeles.

Povestind păţania cuiva care lucrează la o bancă şi are contact cu o mare diversitate de nume, am aflat că aş fi putut folosi numele „Franc”. Da, e adevărat, nu mi-a venit ideea. Ar fi trebuit să folosesc prenumele englezesc „Franc”, diferit de numele de familie „Frank” al compozitorului francez!

Pentru a evita ca aceste incidente de nume şi prenume din diverse limbi şi cu diverse pronunţări să se repete, am hotărât să-mi fac o listǎ cu numele proprii pentru fiecare literǎ din alfabetul englez şi la litera F voi pune cu siguranţă Franc! Cât despre funcţionarea telefonului, e adevărat că specialistul m-a ajutat. Problema fusese o nimica toată şi poate că ar fi fost mai uşor să-mi găsesc singură rezolvarea decât să rătăcesc printre numele proprii englezeşti pentru spelling.

În final, expertul m-a salutat politicos şi, cu acelaşi pronunţat accent asiatic, mi-a mulţumit pentru alegerea celularului Apple.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *