Lipsa ordinii interioare se manifestă subiectiv printr-un soi de angoasă, printr-o teamă de a fi, prin sentimentul că viaţa n-are sens şi că nu merită trăită. În zilele noastre, pare că nu mai există nimic care să împingă omenirea să progreseze, pare că totul este în van. Şi mulţi încearcă să umple acest gol cumpărând maşini mai mari, o casă mai elegantă, căutând „dragostea“, acumulând obiecte de colecţie sau lăsându-se pradă drogurilor, jocurilor de noroc ori alcoolului. Fireşte, ideea de ordine interioară ne poate părea austeră, deloc atrăgătoare; e atât de departe de viaţă, de râs, de muzică, de plăcerile care dau strălucire societăţii umane! Dar pe termen lung, nu ne putem mulţumi cu aceste paiete şi artificii, cu un consum în exces şi cu goana spre viitor; trebuie să realizăm că există şi alte moduri de a trăi şi alte valori, mai profunde şi mai serioase decât plăcerile de doi bani. Iar aceste valori nu costă nimic. Ele ne sunt accesibile tuturor, ne pot ajuta să ne gestionăm suferinţa, să ne găsim echilibrul, ne pot oferi un punct de sprijin pentru momentul în care balonul de săpun al falsei fericiri se va spulbera.
[…]
TEMEŢI-VĂ DE CEEA CE ESTE GRATUIT!
Nu acceptaţi şi nu duceţi acasă lucruri doar pentru că sunt gratuite. Ar însemna că aveţi deja prea mult. Timpul consumat, aglomerarea spaţiului vital, grija ca totul să fie bine întreţinut nu înseamnă „nimic“ şi nu e gratuit. Scobitori, stilouri, şerveţele de hârtie, pliculeţe cu sare şi piper, cu zahăr şi ketchup luate de prin restaurante, din hoteluri, din avioane. Nu-i de mirare că sertarele voastre nici nu se pot închide!
La televizor, la radio şi pe Internet ni se repetă fără încetare că avem nevoie de ceva. E atât de simplu să acumulezi obiecte, să înmagazinezi precum… şobolanii! Toate aceste nimicuri gratuite se insinuează în casele voastre sub formă de cadouri, cumpărături pe credit, promoţii, bonusuri, moşteniri. Nu luaţi şi nu folosiţi un obiect doar pentru că se află acolo! Dacă e gratis, înfulecăm chiar dacă nu ne e foame. Dacă sunt gratis, colecţionăm pixuri de la hoteluri, broşuri ori eşantioane – pentru că nu costă nimic, nu pentru că avem nevoie de ele.
[…]
SOLDURILE
Un cuvânt magic! Ei bine, da, câţi dintre noi nu cumpără un al doilea exemplar din diversele nimicuri pe care le deţinem deja, un obiect care nici măcar nu ne foloseşte, numai pentru că l-am găsit ieftin, la reducere?
Notă
Dominique Loreau
colecţia savoir-vivre
traducere: Ines Hristea
ilustraţia copertei: Ana Wagner
