America şi sultanul

 

“Președintele islamo-conservator turc, Recep Tayyip Erdogan, a afirmat, sâmbătă, foarte sigur de sine, că musulmanii sunt cei care au descoperit continentul american încă din secolul al XII-lea, și nu navigatorul genovez Cristofor Columb două secole mai târziu. „Contactele între America Latină și Islam datează din secolul al XII-lea. Musulmanii au fost cei care au descoperit America în 1178, și nu Cristofor Columb”, a dat asigurări Erdogan, într-un discurs televizat rostit la Istanbul cu ocazia unei reuniuni de lideri musulmani din țări din America Latină, relatează Agenția France Press, citată de Agerpres. „Marinari musulmani au ajuns în America încă din 1178. Columb menționează existența unei moschei pe o colină pe coasta cubaneză”, a argumentat șeful statului turc. În elanul său, el s-a declarat gata să participe la construcția unei moschei în locul citat de navigatorul genovez. „Aș vrea să vorbesc cu frații mei cubanezi, o moschee s-ar potrivi perfect pe această colină și astăzi”, a continuat el. Conform cărților de istorie, marinarul genovez Cristofor Columb este cel care, în 1492, a pus primul picior străin pe continentul american în timp ce căuta împreună cu flotila sa o nouă rută maritimă spre India. Istorici și teologi musulmani, ultraminoritari, au pus recent la îndoială descoperirea sa, sugerând o prezență musulmană anterioară în America, deși niciun vestigiu de inspirație islamică nu a fost descoperit vreodată acolo. Într-un articol foarte controversat publicat în 1996, istoricul Youssef Mroueh a menționat un pasaj din notițele lui Columb, în care acesta face referire la o moschee în Cuba. Dar confrații săi au respins în unanimitate ipoteza sa, explicând că această „moschee” era o imagine pentru a descrie o formă de relief” (România liberă, 15 noiembrie 2014).

Columbofil Popescu era un mare admirator al lui Columb, dar în acelaşi timp şi un entuziast crescător de porumbei. Prenumele lui neobişnuit i se datora bunicului său patern, Ilarion Eftimie Popescu, fost general în armata ţaristă, el însuşi cititor pătimaş al cărţilor despre descoperitorul Americii şi vechi crescător de porumbei. Pe lîngă faptul că îşi botezase fiul Columb şi îl obişnuise încă de la doi ani şi jumătate să-şi petreacă după-amiezile în compania porumbeilor, reuşise să-şi impună straşnica voinţă şi în privinţa alegerii celui mai potrivit nume pentru nepotul său. Columbofil îşi iubea bunicul şi încerca să-i semene în toate privinţele, citind atlase ornitologice, manuale de strategie din vremea războiului Crimeei şi diverse biografii romanţate ale lui Columb, unele dintre ele presărate cu pasaje vag erotice din care nu reuşea să priceapă mare lucru. Sîrguincios şi disciplinat, educat asemenea unui tînăr soldat încă de cînd abia începuse să umble pe propriile-i picioare, Columbofil a urmat o carieră militară, străduindu-se să nu-şi dezamăgească bunicul, care fusese extrem de trist cînd fiul său, Columb Popescu, devenise pictor de biserici. Purtat de hazard tocmai la Boston, s-a angajat în armata americană şi a dovedit mult curaj în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, evidenţiindu-se mai ales în celebrele bătălii de la Monte Cassino. După război, s-a întors în mod neaşteptat în România, trăind pînă în 1987 la Olteniţa.

Aşa cum era de aşteptat, nu există foarte multe informaţii despre viaţa lui petrecută în România. Se ştie doar că trăia singur într-o casă dărăpănată care avea un pod plin cu porumbei, că dădea lecţii de engleză şi de biologie, dar şi că nu renunţase la cărţile despre Columb şi despre descoperirea Americii. Se pare că ar fi fost anchetat la un moment dat de către Securitate, dar nu există nici o dovadă că ar fi fost arestat. După moartea lui, au fost descoperite mai multe manuscrise bizare, scrise, alternativ, cu cerneală verde şi roşie. Cele mai importante dintre ele erau trei volume dintr-o superb ilustrată istorie a columbofiliei. Pe lîngă acestea, s-au mai găsit două jurnale scrise în engleză în perioada petrecută în America, precum şi o carte despre Columb.

Istoria columbofiliei şi jurnalele zac şi acum în depozitele Bibliotecii Municipale din Olteniţa, pe strada Argeşului, la numărul 4. În schimb, cartea despre Columb a avut un alt destin : plagiată în totalitate de un profesor de istorie de la Călăraşi, ea a fost publicată la o obscură editură din Zimnicea cu un titlu nu foarte reuşit : Adevărata identitate a marelui bărbat şi descoperitor genovez Cristofor Columb. Citită de un student turc de la Facultatea de Medicină din Constanţa, a fost tradusă de acesta în limba lui maternă, fiind sursa care l-a inspirat pe Youssef Mroueh în scrierea articolului său din 1996.

Columbofil susţine că toate cele patru călătorii întreprinse de Cristofor Columb au fost, de fapt, o strălucită operaţiune de spionaj executată la ordinal sultanului Baiazid al II-lea cel Pios, dornic să se folosească de resursele creştinătăţii pentru a afla informaţii preţioase despre suprafeţe necunoscute de pămînt pe care intenţiona mai apoi să le transforme în posesiuni ale Imperiului său. Baiazid, excelent vorbitor de arabă şi persană, mare iubitor al matematicilor, filosofiei şi teologiei, a hotărît să-şi concentreze atenţia asupra celor încă neştiute, dornic să egaleze astfel sau chiar să întreacă faima tatălui său, Mohamed al II-lea Cuceritorul. Şi fiindcă avea de luptat pe mai multe fronturi, ba cu mamelucii din Egipt, ba cu persanii, ba cu ungurii, a pus la punct o vastă reţea de spioni ce trebuia să-l ţină la curent cu toate lucrurile importante de la curţile Europei. Columbofil Popescu crede că Baiazid l-ar fi recrutat personal pe genovezul Cristofor Columb, mai tînăr decît el cu doar patru ani, promiţîndu-i aur şi glorie veşnică. Convertit la Islam, devenit un fervent admirator al Profetului, Cristofor Columb a încercat să se infiltreze la curtea regală a Portugaliei, dar planurile sale au eşuat. S-a mutat apoi în Spania, unde, după ce a dat întîi greş, a reuşit să-i fascineze în cele din urmă pe Ferdinand şi pe Isabela, Regii Catolici, convingîndu-i să-i finanţeze călătoria spre Indiile Orientale ce avea să ducă la descoperirea Americii. Columbofil Popescu se arată convins că dizgraţia de care a avut parte Columb spre sfîrşitul vieţii s-ar fi produs ca urmare a descoperirii vastei reţele de spionaj din care făcea parte şi l-ar fi împiedicat să-şi ducă planul pînă la capăt, adică să revendice noile teritorii în numele veneratului său stăpîn Baiazid al II-lea.

bizar

 

Un comentariu

  1. Streian Virgiliu says:

    Interesant…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *