Imperativul dictaturii proletariatului a fost, în viziunea lui Lenin, cheia de boltă a socialismului marxist. Nu conta pentru fondatorul bolșevismului că Marx se referise doar în treacăt la acest concept, că în cosmologia sa politică altele erau noțiunile cardinale. Lenin a fetișizat și a absolutizat ceea ce se găsea la Marx într-o formă ne conceptualizată, necristalizată, o intuiție mai degrabă decât o teorie legată de eșecul Comunei din Paris.
Pentru a salva revoluția, aveau să scrie Lenin și Troțki, toate mijloacele sunt permise. O logică a eficienței istorice în care noțiunile de Bine și de Rău erau abandonate fără urmă de regret. Idealismul revoluționar era de fapt un in finit cinism. Numai astfel putem înțelege contactele bolșevicului Karl Radek în Germania, la începutul anilor ’20, cu diverși protonaziști ori Pactul Molotov–Ribbentrop semnat la Kremlin, în prezența lui Stalin, pe 23 august 1939.
Vladimir Tismăneanu
Efigii ale unui coșmar istoric
Volum coordonat de Marius Stan
Humanitas 2015, Colecţia Istorie contemporană
