dacă fac un act de voinţă şi nu ies
şi-n seara asta la cîrciumă cu amicii
şi-n seara asta cu amicii la cîrciumă ci
stau şi citesc, în casă, ascult muzică,-mi pun un film
cu cît voi fi de-adevăr mai aproape?
dacă nu ies şi chiar citesc, that is, nu m-apuc
să fac iarăşi curat, deşi-ar fi mare nevoie,
cu gîndul, în background, la improbabile vizite
cu mîncare şi băutură (şi muzică) sau/şi, fat chance, sex
curat & ordine, cu fantasma unui nou făgaş în fundal
a unei vieţi cu-adevărat productive, dătătoare
de satisfacţie, cîtă se poate-n circumstanţele date,
în care (să) am, în sfîrşit, randament –
dacă m-apuc, deci, de studiu, sau pur şi simplu
stau şi-ncerc să gîndesc
să-nţeleg ce se-ntîmplă cu mine şi ce-am de făcut
(care-i faza) – aş putea să-ncep chiar acum –
şi de fapt mă-ntreb cum să-nchei textul ăsta (textualism, so passé)
pe care l-aş fi vrut un sonet.
Dau un telefon, notez: zahăr,
paste, cartofi, pîine. Pastă tomate.
Mi-adun hainele care trebe spălate.
Înghit, pentru orice eventualitate
un hepatoprotect
