Tainele balcoanelor

Balcoanele! În câte ipostaze ni se prezintă şi cât de rar ne gândim la prezenţa lor permanentă în viaţa noastră!  Prelungiri în exterior ale clădirilor, ele sunt locuri în care oamenii pot fi recunoscuţi, conform statutului social, în toate ipostazele. Balcoanele regale sunt cele mai nobile şi, ceva mai jos în rang, sunt balcoanele politice. Ieşitul pe un balcon regal sau politic sunt tradiţii care capătă, în anumite ţări, semnificaţii deosebite. Balconul regal al Palatului Buchingam declanşează anumite amintiri, cel al sediului Comitetului Central al PCR, de unde Ceauşescu şi-a ţinut ultima cuvântare, cu totul altele.

O semnificaţie în sens opus, aş spune, o au balcoanele sălilor de spectacol, care nu mai sunt prelungiri exterioare, ci interioare ale unei săli de teatru sau operă. Cei care au bilete cu loc „la balcon” sunt considerati, din punct de vedere social, ca aparţinând unei clase inferioare celor care au bilete cu loc „la parter”! Aici balconul, spre deosebire de celelalte, coboară rangul social, nu îl ridică!

Dar câte alte balcoane mai există! Balcoane amoroase, gospodăreşti, balcoane de hotel la mare sau la munte, balcoane de privit peisaje, balcoane pentru flori sau verdetzuri, balcoane de uscat rufe vara, balcoane pentru vişinată şi murături toamna, balcoanele frigider iarna,  balcoanele pentru căţei, balcoane pentru copii mici sau mari, balcoane -izvor de tragedii- şi câte altele!

Balcoanele amoroase au, ca şi cele regale, rolul de a „ridica în rang” persoana iubita. Cei care făceau serenade sub balcoane aspirau la cucerirea inimii  celei plasate „sus”, pe balcon. Şi câte poveşti celebre cu asemenea balcoane s-au scris!

În schimb, balcoanele obişnuite, gospodăreşti ale blocurilor de locuit, cele pe care se desfăşoară activitatea cotidiană a locatarilor, mi se par, datorită practicalitǎţii lor,  un fel de „buzunare” aplicate pe faţada clădirilor. Sunt utilizate, în funcţie de anotimp, ca o extinere a vieţii din interior. Din felul în care e mobilat un balcon, se poate deduce cu destulă exactitate modul de viaţă al celui care-l locuieşte. În blocul meu, balcoanele au panouri transparente spre exterior şi  pot vedea de la etajul 16 tot ce ţin pe balcon vecinii. De Crăciun unii îşi împodobesc balcoanele cu brăduţi şi lumini exterioare, iar vara cu flori.

Balcoanele noastre sunt uriaşe, ele întinzându-se pe toată lungimea apartamentelor. La o adică, pe balcon mi-ar încăpea chiar şi un cort de dormit!  Iar blocul, având formă de Y, oferă o bună vizibilitate a balcoanelor vecine, pe care sunt biciclete, BBQ-uri, frigidere, balansoare, cuşti de căţei şi multe altele. Unii locatari, vara, îşi plantează verdeţuri ca mărar, basilc, pătrunjel,  iar altii îşi plasează chiar mobilă de vară -masă, scaune, şezlonguri, umbrele de soare- şi îşi duc viaţa afară. Există în Canada expresia destul de des folosită „I take a balcony vacation” ca răspuns la întrebarea „ce faceţi în concediu anul ăsta?”

Mi-a plăcut întotdeauna să urmăresc rutina vecinilor şi am văzut tot felul de activităţi interesante pe balcoane; un singur lucru însă n-am văzut niciodată în Canada: aşternut pus la aerisit. Nici la geam, nici pe balcon. Nu-i vorba că geamurile nici n-ar permite acest lucru, sunt construite altfel decât în Europa şi au şi o sită protectoare împotriva muştelor. Pur şi simplu obiceiul de aerisire a aşternutului nu există.

În schimb, pe balustradele balcoanele hotelelor din localităţile de vacanţă, la ocean,  flutură nestânjenite prosoapele de plajă ale turiştilor. Aş spune că balcoanele hotelurilor de vacanţă la mare sau  la munte, ca şi în cazul celor din sălile de spectacol, sunt un fel de „oglindă socială”: camerele cu balcoanele spre plajă sau spre peisajul montan sunt considerabil  mai scumpe decât cele cu balcoanele spre stradă; e evident că cei care le locuiesc au posibilităţi materiale adecvate.

Din păcate, balcoanele sunt uneori legate de poveşti foarte triste, fie că e vorba de  căderea accidentală a unui copil mic, nesupravegheat, prin fantele prea largi ale unor balustrade construite greşit, fie că e vorba de acte voite  ale unor tineri deprimaţi, care se aruncă de la balcoane situate la etaje superioare şi al căror gest -irecuperabil- rămâne o traumă pe viaţă a părinţilor respectivi. Din fericire, însă, aceste tragedii sunt rare şi nu umbresc dragostea omului pentru balcon, de orice natura ar fi el…

Un comentariu

  1. Adrian Grauenfels says:

    Este o placere sa citesc despre filosofia balconului din condeiul Veronicai. Balconul este si el un fel de far sau de pod dar curmat in spatiul infinit in care poezia se deplaseaza libera.
    Thanks. AG

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *