Despre nerăbdarea de a fi răbdător Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru în dialog epistolar, (fragment 1)

Modest elogiu al răbdării

DAN C. MIHĂILESCU — Cititorul trebuie să ştie că, între timp, sticla de whisky aferentă zilei de naştere a domniei tale se va fi înjumătăţit, ca să nu zic mai mult. Să fii sănătos, la fel de nerăbdător şi nesăţios existenţial ca până acum, dar şi cu aceeaşi nostalgie după rânduială răbdătoare, după temeinicie şi chibzuinţă ca mai bătrânul tău prieten şi cumătru. Să încep prin a răspunde la întrebări, ca să nu ne îndepărtăm excesiv de ele.

1. Care este cel mai răbdător personaj din literatură, în sensul discuţiei avute de noi?
Cum Biblia este şi literatură, nu am nici o ezitare în a-l numi pe Iisus Hristos suma şi simbolul răbdării: putere de-a îndura suferinţele, nădăjduire, forţă de aşteptare, adaptare şi îndreptare, ca fiu şi Dumnezeu, păstor de oameni, făcător de minuni, răstignit şi înviat. E tot. Aici a fost simplu.
carte humanitas

2. Care este cea mai răbdătoare persoană pe care ai întâlnit-o?
La întrebarea asta am ezitat mai mult, să ştii. Nu am vrut să rezum răbdarea la calm, calcul, flegmatism sau blazare prematură, ci să citesc răbdare, îngăduinţă şi înţelegere în tot comportamentul cuiva, în vorbele, gesturile, grimasele şi atitudinile, ca şi în convingerile şi opţiunile lui. După o lungă încruntare m-am înseninat şi l-am decretat pe Constantin Noica. Antipodul neastâmpărului umoral, pantocratic şfichiuitor care era Cioran. Dar după câteva clipe mi s-a strecurat îndoiala: oare ce doză de inofensiv (pentru că educativ) cabotinism se va fi ascuns în cuminţenia afabilă, atotcomprehensivă a celui care ne sfătuia să ne rugăm pentru fratele Alexandru? Îndărătul surâsului blajin cu care-şi însoţea captivantele sofisme palpitau rigorile paideice ale dascălului, cu acelaşi fascinant (deci periculos) amestec de diafan şi neîndurare, cu, în fond, severitate inchizitorială sub aparenţe de libertinism, ca la Nae Ionescu.

Despre nerăbdarea de a fi răbdător
Dan C. Mihăilescu
şi
Ciprian Măceşaru
în dialog epistolar
colecţia Portrete în dialog, Humanitas 2014

Nu l-aş înlocui pe Noica, dar l-aş dubla cu Arşavir Acterian. Puţin paradoxal, recunosc, fiindcă Arşavir era un coleric la bază, bogat senzorial şi emoţional, catifelat, dar cu briciul în teacă, aşa cum armenii ştiu să fie. Însă când l-am cunoscut eu, aproape octogenarul frate al lui Jeni şi Haig îşi turnase de mult vechile puseuri activiste, elanurile radical-anarhice, amarnicele căutări de absoluturi ale tinereţii, odată cu impulsurile vindicative (la adresa Mariettei Sadova, de pildă) într-o carcasă euforizant ruginită. Nu doar fizic (scund, subţirel, emotiv, cu voce pufoasă, clipind mărunt şi iute, parcă scuzându-se-n fiece clipă că face umbră împrejur), dar în special sufleteşte devenise un bun trăitor al răbdării. În formula cu care obişnuia să-şi ambaleze autopersiflant micile uitări, omisiuni sau confuzii („dragă, memoria mea e în deconfitură“) era ceva tare frumos: un soi de alint copilăresc, o cuminţenie şugubeaţă. Adevărat, una căptuşită cu intransigenţe morale şi verdicte severe, fără apel. Faţa predilectă a răbdării la Arşavir era resemnarea. Dar o resemnare aproape boierească, aş zice, de om care a pierdut tot, câştigând numai experienţe dezarmante. Unul care-şi conştientizase de mult ratarea, de fapt ratările: fratele şi sora morţi prematur (unul în circumstanţe mai tragice decât celălalt), neîmplinit profesional, condamnat, puşcăriaş politic, necăsătorit, fără copii, cu prieteni tot mai puţini (executaţi, exilaţi, sinucişi), tot mai singur şi mai firav. Şi totuşi, cu toată această zestre a nenorocului la bord, Arşavir te primea generos, te îmbia armeneşte cu o tavă plină de baclavale, trufe, bezele, jofre, cafea la ibric, vorbindu-ţi de ceea ce considera a fi cartea vieţii lui: o „antologie a mirării“. Nu întâmplător, dintre muschetarii generaţiei ’27 cărora le păstra nesmintită fidelitate – Eliade, Cioran, Noica, Ionesco – cel mai apropiat sufleteşte se simţea de părintele lui Bérenger, mai cu seamă după moartea lui Emil Botta.

Mai puteţi citi:

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *