N-avem ștampile! Vrem încărcătoare!

La Institutul Cultural Român din Londra, unde, zice-se, ar fi fost, nu una, ci două secții de votare, mulțimea se întinde pe două străzi. A ajuns mai tarziu sa cucerească și o a treia. Mă bucur tot mai tare pe măsura ce înaintez spre finalul cozii să-mi ocup locul. Văd că nu sunt singura care se bucură și că și altii exclamă și zâmbesc atunci când ajung la colțul de la care se vede cea de-a doua stradă plină. Se glumeste și se râde, oamenii fac cunoștiința sau iși dau seama că se cunosc deja. Asta e atmosfera în jurul orei două.

La ora patru și jumătate ne apropiem de faimosul colț, ‘pragul psihologic’, cum bine îl numesc vecinii mei din spate. Se face un gol și lumea se mișcă vreo 2 metri cu viteză. Asta dă naștere la chiueli și aplauze. Înaintăm, și de acum se văd steagurile României și Uniunii Europene arborate pe ICR. Moralul urcă și timpul pare să treacă mai ușor, pentru o vreme.

Se lăsase deja înunericul cand au început sa umble printre noi ceea ce bănuiesc că erau observatori ai procesului electoral, îndemnându-ne să semnăm o listă pentru suplimentarea secțiilor de votare în turul doi. Pomenesc ceva despre „dacă nu intrăm”. Asta stârnște întrebări alarmate: „Oare preuspun că nu intrăm? ”, „Păi cum, că nu mai avem prea mult!”.  Începe să umble vorba prin mulțime că nu sunt suficiente ștampile; că personalul din secție nu e suficient pentru a asigura o supraveghere eficientă. Asta ne întărește bănuielile că ceva e în neregulă.

Ce nu bănuiam noi, însă, este că începand cu ora 19 ora Marii Britanii, adică ora la care s-au anunțat rezultatele exit pollurilor în Romania, nu vom mai face niciun pas. Deși, în spate, coada continua pe două străzi, au mai intrat, poate, de atunci și până la ora 21, în jur de 50 de oameni. Ușile sunt închise brusc și se deschid numai pentru a permite unor grupuri foarte mici să intre. Se tem oare de furia stârnită de rezultate? Suntem în picioare deja de 5 ore, în frig, nemancați și deshidratati. Cineva începe să strige “Vrem ștampile!”. Un domn, auto-declarat „pilos”, ne strigă batjocoritor: „Da’ încărcătoare nu vreți?”.

Habar n-avea ce lucru mare a zis! Într-adevăr, la votul la care am fost împiedicați să participăm duminică, telefoanele încarcate au valorat mai mult decât o ștampilă. Nu vreau, în niciun caz, să minimizez puterea votului. Dacă am stat ieri la coadă și voi sta din nou peste doua saptamani, este pentru ca am încredere în vot. E un instrument puternic, a cărui putere o știm prea bine atât noi cât și cei care ne-au împiedicat să votăm. Și totuși, multi dintre cei care ne-au îngradit dreptul constituțional, rămași fideli unui context politic în care și libertatea de exprimare putea fi suprimată, au subestimat puterea YouTube-ului, a Twitter-ului, a Whatsaap-ului și a Facebook-ului. Au crezut că n-o sa se afle, că o sa se poata dezminți. Cum au și incercat de altfel, invocând autobuze cu “agitatori”.

Nu am votat. Sectia s-a închis înainte de ora 21, cu ajutorul poliției britanice care i-a apărat pe funcționarii ICR de cei care voiau să dărâme ușa. S-a țipat din răsputeri: „Nu plecăm, vrem să votăm!”. S-a fluturat tricolorul și s-a cântat „Deșteaptă-te române!” . Apoi  s-a scandat  „Jos Ponta!” și asta ne-a făcut să ne zâmbim cu subînteles și sa vedem și mai limpede de ce nu ni s-a permis să votăm.

Și totuși am participat. Înzecit sau înmiit, potrivit numărului de like-uri sau de share-uri. Cu votul am fi avut fiecare câte o voce; așa am avut cu toții o portavoce. Ne-am propagat unii altora vocile; am avut ecou și ne-am auzit rapid în România și în alte țări în care diaspora încerca să voteze. Una dintre pancartele scrise în grabă întreba „România, ne auzi?”. Cred că ne-am auzit până departe. Dat fiind că urmează un al doilea tur, îndrăznesc să sper că asta ar putea fi cel puțin la fel de valoros.

2 Comentarii

  1. Cine e hotarat sa voteze cu orice pret ar trebui sa vina in Romania sa voteze pe 16 nov. si a doua zi sa cheme in judecata Ministerul de Externe, Guvernul si Statul si sa ceara contravaloarea transportului dus-intors (vor castiga sigur, dar va dura cateva luni pana primesc banii).
    Cei care nu pot face asta, ar putea transmite prin fax o cerere (cu cat mai multi reclamanti) de ordonanta presedintiala prin care sa ceara obligarea Statului roman sa le permita sa voteze in strainatate (sa le respecte dreptul la vot)in caz contrar sa fie obligat la daune morale.
    In fine pentru 2 nov. ar trebui depusa o plangere penala pentru abuz in serviciu de catre cei care au fost impiedicati sa voteze.
    Doar asa se vor teme ticalosii sa mai faca rele.

  2. Dornescu Roxana says:

    Bravo draga fata.Sunt sigura ca vei munci pe branci sa-ti iei doctoratul nu ca altii.Sper ca tu si ceilalti oamneni care nu sunt in Romania sa puteti vota.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *