Am văzut mai de mult pe TV5 o emisiune intitulată “Topul cheltuielilor extravagante”. N-am prins-o de la început, asa că nu pot reproduce cu exactitate tentaţiile celor mai mari bogătaşi ai lumii. Nici sumele de bani nu le-am reţinut, pentru că, aşa cum nu pot face distincţie între distanţele în ani lumină dintre astre, tot aşa nu sunt în stare să sesizez diferenţele când e vorba de sume de milioane de dolari. Am reţinut în schimb câteva din fericirile pe care şi le cumpără cei care dispun de bani.
Am vizitat, prin intermediul operatorului TV, cele mai scumpe case de modă din Paris, unde vedetele îşi comandă îmbrăcămintea. Am văzut actriţe costumate ca în vis, dar figurile lor nu radiau fericirea pe care am bănuit-o.
Am fost apoi dusă la Murano, celebrul atelier de fabricare a cristalelor. Fiecare piesă era facută manual. Cele mai splendide pahare, candelabre şi alte obiecte ornamentale de toate culorile străluceau ca în vis. O pereche de tineri căsătoriţi tocmai îşi cumpărau un serviciu de câteva pahare, preţul ajungând, cred, la un milion de dolari. Tinerii erau, contrar aşteptărilor, crispaţi şi obosiţi, nu se vedea nici o urmă de zâmbet pe figurile lor.
Din Italia am trecut în Belgia, la Anvers, capitala mondială a diamantelor, unde lucrează cei mai vestiti bijutieri de pe glob. Un şlefuitor de diamante ne-a vorbit despre valoarea diamantului nu numai ca piatră preţioasă, dar şi ca simbol al luminii şi durabilităţii. Diamantul este cel mai dur material, deci neputând fi zgâriat, îşi va păstra indefinit strălucirea iniţială, iar prin tăiere şi şlefuire, el va reflecta lumina în toate direcţiile. Sunt oameni gata sa cheltuiasca câteva milioane de dolari pentru a cumpara un diamant. Iar când ma gândesc ca elementul din care este făcut diamantul este carbonul şi că grafitul, sau mina de creion, este tot carbon, dar altfel cristalizat, mă minunez cum acelaşi element chimic, dar sub forme cristaline diferite, capătă în ochii oamenilor valori atât de diferite.
Emisiunea a continuat cu prezentarea unui foarte elegant yaht. Avea un dormitor superb, cu pat larg şi oglinzi, alături era o baie cu jacuzzi, apoi era o cameră de zi cu un sistem TV / DVD mare ca un cinema şi mai era şi o sufragerie luxoasă pe terasă. La subsol erau alte câteva cabine elegante. Echipamentul la bord era sofisticat, modern şi scump. Dacă nu mă însel, yahtul cu echipaj cu tot costa cam zece milioane de dolari. Cumpărătorul, un om între două vârste, cu soţia, au invitat nişte prieteni cu care au luat masa pe yaht. Am încercat să citesc pe figura cumpărătorului o urmă de bucurie sau de satisfacţie. N-am detectat nici pe faţa lui, nici pe a vreunui comesean, fericirea pe care m-aş fi aşteptat s-o văd. Erau cu toţii foarte sobri. Poate că era vânt, mi-am spus.
S-a ajuns apoi la New York, la casa de licitaţii şi la galeriile de artă care vând cele mai scumpe tablouri din lume. Am vazut colecţionari cumparând tablouri la preţuri ajungând până la 50 de milioane de dolari. Nu ştiu totuşi de ce mi s-a părut că acei colecţionari nu iubesc arta. Printre ei erau mulţi japonezi interesaţi în afaceri.
În sfârsit, topul listei a fost o vilă situată în California, la Holywood. Avea camere uriaşe, piscină exterioară, camere pentru personalul ajutător, terase cu vedere la ocean, un adevărat palat. Agentul imobiliar a aproximat un preţ de o sută de milione de dolari, dar, cum spuneam, nu sunt sigură ca nu greşesc cu aceste sume. Casa era superbă, dar am avut impresia că multe facilităţi erau destinate să rămână nefolosite, la fel cum unele programe complexe de calculator au capabilităţi pe care consumatorul nu le foloseşte niciodată.
Vizionarea acestei emisiuni m-a pus pe gânduri. Nu oftez după niciuna din extravaganţele arătate (poate numai un tablou-două, din cele frumoase, nu m-ar deranja!), dar am convingerea că momente de autentică fericire se pot obţine şi mai ieftin. Sunt sigură că cei care cheltuiesc sume uriaşe pentru a-şi cumpăra o “fericire”, se vor plictisi după o vreme de „vechea jucărie” şi vor dori altceva.
Mi-am făcut deci o listă personală cu “Topul fericirilor”, pe care am plasat zece dintre bucuriile cele mai abordabile. Fiecare dintre ele ocupă prin rotaţie poziţia din top. Nu le voi menţiona pe toate, dar o voi dezvălui pe cea pe care o am când aflu că ceva scris de mine a fost citit cu plăcere…
