Prim–Ministrul României Victor Ponta are dreptate. În România sa, Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş nu vor putea fi decât acei “ duşmani ai poporului “ pe care îi denunţă şi îi calomniază. În România sa, Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş vor fi asociaţi cu vina de a fi edificat un Institut Cultural Român plural şi ecumenic, a cărui distrugere s- a realizat în vara lui 2012. În România sa, Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş nu vor putea avea parte decât de stigmatizarea pe care discursul mediatic o pune în circulaţie, cu impunitate. În România sa, Horia- Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş vor fi asaltaţi şi ostracizaţi, la fel cum, cu decenii înainte, alţi intelectuali critici erau supuşi emigraţiei interioare, exilului sau închisorii.
Căci există în fibra celor doi un filon care nu va înceta să contrarieze şi să provoace ostilitatea implacabilă a demagogilor şi populiştilor. Este acea fibră a lucidităţii patriotice, acea capacitate de a rosti adevărul incomod, în mijlocul oceanului de unanimităţi. Patriotismul devine, în această formulă de articulare pe care o ilustrează Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş,expresia fidelităţii nu faţă de o majoritate pasageră, nu faţă de un Conducător, nu faţă de o modă, ci fidelitatea faţă de acel junimist principiu al adevărului şi al lucidităţii. A fi în contra curentului, apărând valorile libertăţii şi ale autonomiei intelectuale, iată o accepţiune a patriotismului pe care Prim-Ministrul României nu o va înţelege niciodată.
A flata vulgul, ignorând defectele care ne cariază şi ne rod, a veşteji virtutea şi meritul, spre a acumula popularitatea vană,a deştepta demonii urii şi ai resentimentului, toate acestea nu pot fi decât simptome ale unei patologii publice contagioase. A le numi fără ezitare, riscând oprobiul şi marginalizarea, acesta este curajul patriotic autentic. Pe acest drum, Horia- Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş au mers fără ezitare şi fără ambiguitate.
O Românie în care judecata critică ar fi obiectul cenzurii politice iar Parlamentele şi Guvernele ar fi preoţii unei meschine şi ipocrite religii a naţionalismului demagogic nu ar mai păstra nimic din echilibrul şi sănătatea unei societăţi plurale. Solidaritatea cu Horia- Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, în ceasul în care Premierul României îi asaltează cu insultele sale, este forma în care apărăm acest patriotism lucid şi vizionar, fără de care viitorul libertăţii nu va fi de imaginat.
