Adio, ICR!

Într-un interviu recent din “Observator cultural”, domnul Dan Shafran, directorul ICR Stockholm, afirmă: “ni s-a spus [de la centrala ICR, n.m] că scriitorii români refuză să vină la Göteborg”.

ICR începe aşadar să-şi dea seama că există scriitori, artişti, jurnalişti, intelectuali care nu mai vor să colaboreze sub nici o formă cu Institutul atâta vreme cât el e condus de Andrei Marga. Tindeam să cred că sunt cazuri izolate: ştiam că Ada Milea a refuzat tranşant orice colaborare, ştiam de regizori de film, artişti plastici, prozatori, poeţi, jurnalişti (toţi de primă mână şi de mare vizibilitate) care au refuzat de asemenea să colaboreze cu ICR-Marga, eu însumi am refuzat o invitaţie din ţară şi una din străinătate – însă nu aveam (şi nici nu am) o reprezentare clară asupra numărului refuznicilor.

Din interviul citat se poate înţelege că deja se formează o masă critică de scriitori-refuznici. M-am gândit că n-ar fi rău să încerc marea cu degetul şi să invit scriitorii, artiştii, intelectualii, jurnaliştii, cetăţenii care nu se simt reprezentaţi de ICR-Marga şi nu vor să colaboreze cu acesta sub nici o formă să declare deschis aceasta, adăugându-şi semnătura pe o listă iniţiată aici.

Sigur, s-ar putea să rezulte o listă cu atâtea semnături cât să le numeri pe degetele de la o mână; dar s-ar putea la fel de bine ca numărul semnăturilor să se dovedească suficient de mare pentru a putea constitui o problemă oficială pentru ICR. Fiindcă, dacă se va constata că există o masă critică de scriitori/artişti/jurnalişti/intelectuali reprezentativi care nu se simt reprezentaţi de ICR şi nu vor să colaboreze cu acesta, atunci întrebarea logică e: pe cine reprezintă ICR-Marga? Şi cât de reprezentative pentru cultura română contemporană sunt programele lui, câtă vreme un număr semnificativ de  scriitori/artişti/jurnalişti/intelectuali contemporani dintre cei mai importanţi refuză să participe la ele?

Iar dacă se va dovedi că, sub preşedinţia lui Andrei Marga, ICR nu reuşeşte să construiască programe cu adevărat reprezentative pentru cultura română contemporană, atunci Andrei Marga trebuie să plece.

În orice caz, câtă vreme Andrei Marga e preşedintele ICR, nu pot să spun decât “Adio, ICR!”.

Cine vrea, poate semna petiţia Adio, ICR! aici.

7 Comentarii

  1. Pingback: Radu Vancu: Sunt convins că forța de impact a ideilor lui Liiceanu a reverbat mai departe de cei 300.000 de cititori – SemneBune

  2. Sallas Steiner says:

    Domnule Vancu,
    Un gest de apreciat initierea acestei petitii.
    Prof.Marga are un comportament autodistructiv, dominat de demonii interiori,in plin blocaj, complet defazat de la normalitate. Incapabil sa-si recunoasca greselile si sa faca ceva cu ele, cu o ura de sine proiectata pe cei care il contrazic. Un caz bun de psihanalizat (aviz amatorilor/amatoarelor ;)), cu tuse pline de ura si reprimari, cu defulari ostentative, de o fragilitate morala greu de acceptat la varsta lui. Tiparele de relationare interpersonale ne duc la intransigenta, la fixatii, la nevoia de a domina.
    Lipsa de detasare, nu mai exista perspectiva, cu alte cuvinte CRIPTE PSIHICE, doar el detine adevarul suprem, nu accepta un alt punct de vedere – „EU sunt TOTUL! Alternativele se exclud!” Trist…

  3. Pingback: Catalin Avramescu despre societatea secreta din Cartierul Primaverii | Memorie, libertate, moderaţie

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *