Dacă nu ați văzut încă The legend of 1900, e minunat, pentru că o puteți face acum! Nu e un film pe care să îl lăsați pe hold în folderul de Downloads pentru a consuma între timp producții de tip fast-food care să vă satisfacă timp de 100 de minute cu povești semipreparate. Nu. Este acel tip de film la care te mai gândești încă două săptămâni dupa ce l-ai văzut și pe care ai vrea să îl revezi în fiecare an, așa, pentru că e pur și simplu minunat și îți redă încrederea în tine și în viață..
Convingatoare sunt regia lui Giuseppe Tornatore, incredibila muzică a lui Ennio Morricone și prestația de-o nebunie frumoasă a lui Tim Roth. Însă mai presus de toate, impresionează și convinge ipoteza în care valoarea vieții unui om nu este dată de notorietate sau validare din partea celorlalți, ci de propria mulțumire și împlinire care respinge din oficiu implicarea terților. Într-o societate în care marketingul și PR-ul ajung să aprobe valoarea cuiva, pare atât de greu de crezut că ar mai putea exista cineva pe lume care să fie împlinit doar prin ceea ce face, fără să aibă nevoie măcar de încă o părere. 1900 este exact acel om, doar că el vine din alte vremuri și este probabil unic în ficțiunea lui.
Evit să dau nume și fapte, pentru că The legend of 1900 nu este menit să fie povestit, ci trăit în fața ecranului, apoi meditat pe strazi nostalgice și împărtășit cu oameni frumoși care au abilitatea de a descoperi exact esența lui.
Avem un suflet salvat, un orfan al mării, un vapor cât un întreg univers, un talent care ar fi putut cuceri întreaga lume, dar care decide să fie cucerirea propriului univers, ca o capsulă în care se ascunde Secretul vieții. Avem un pian a cărui claviatură are doar 88 de clape, dar cu care se poate face muzică infinită, câte o melodie pentru fiecare nuanță a trăirilor umane… infinite. Pe de altă parte avem o lume care pare a nu avea niciun capăt, în care omul și talentul sau se pot pierde pentru totdeauna, înghițiți de prea multe străzi, rătăciți între prea multe chipuri, amăgiți de o manifestare nesfârșită a iubirii.
Am vrut doar să stârnesc curiozitate în cei care încă n-au experimentat nebunia lui 1900 și să le reamintesc de ea celor care l-au cunoscut în trecut.
