Aş descrie lapunkt ca pe un arhipelag ce reuneşte, armonic, o seamă de insule ce comunică şi dialoghează. Înconjuraţi de o Românie sedusă de vulgaritate şi de fanatism, am încercat să imaginăm o cameră de refugiu, un spaţiu între ale cărui graniţe valorile perverse ce definesc pe atâţia dintre compatrioţii noştri să fie suspendate, iar locul lor să fie luat de un sentiment al complementarităţii şi al echilibrului.
Privind în urmă, la paginile virtuale ce s-au adunat, zi după zi, lună după lună, devine vizibilă continuitatea reperelor de la care am ales să ne revendicăm. Diversitatea de voci şi de sensibilităţi din platforma noastră reflectă asumarea libertăţii şi moderaţiei ca piloni ce susţin acest proiect intelectual. Diferenţele de abordare nu au anulat, niciodată, încrederea autorilor şi nici încrederea noastră în posibilitatea de a confrunta prostul-gust, intoleranţa şi radicalismele ideologice. Libertatea şi moderaţia sunt semnele gemene sub care am aşezat efortul nostru, iar arhipelagul pe care îl evocam creşte, organic, spre a cuprinde pe cei care aleg să se alăture unui experiment intelectual dezinhibat şi nedogmatic.
În cele din urmă, nu este vorba de o nouă direcţie culturală, cât de un efort de a rezista, cotidian, urâtului şi agresivităţii multiplicate mediatic. Solitudinea dispare în clipele în care avem în comun fragila speranţă că textele şi visele noastre înseamnă ceva, iar semnificaţia lor luminează alte existenţe. Lapunkt este un astfel de semn că nu totul este pierdut şi că barbaria, populismul şi complicităţile nu ne pot împiedica să gândim împreună, în contra a toate şi a tututor.
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
Cu permisiunea dumneavoastră v-aș sugera o idee: Ar fi binevenită, la o jumătate de an, sau la un an, să apară și pe suport clasic, cu un format pe măsură. Cred că nu aș fi singurul abonat. La mulți ani!
va multumesc pentru gandurile dvs.
dar am fost si vom ramane o publicatie virtuala. traind prin imaginatia cititorilor nostri.