“ Heart of darkness” – ceaţa şi întunericul.

Incontestabil, iar sursele documentare abundă în această direcţie, “ Inima întunericului “ participă la un moment biografic ce este, simultan, unul individual şi colectiv. Rătăcirile celui care avea să fie Joseph Conrad în colonia belgiană nu pot fi separate de un timp care este cel al organizării imperiale a continentului. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât destinaţia exilatului polonez este una simbolică în cel mai înalt grad: vastul teritoriu decupat de regele Leopold al Belgiei va fi, la debutul secolului XX, spaţiul ce mobilizează pasiuni şi ocazionează campanii de presă, în Europa, ca şi Statele Unite. Aventura fondatoare a lui Stanley lasă locul unei organizări sistematice şi amorale a exploatării şi barbariei.

Pe acest fundal al vocilor istoriei, tentaţia de a privi textul lui Conrad ca pe un simplu discurs imperial, fie el şi heterodox, pare irepresibilă. “ Inima întunericului “ ar fi putut apărea cititorilor englezi înşişi drept doar ca o variaţiune pe tema, atât de familiară, a călătoriilor şi aventurilor exotice. O tradiţie exegetică a pus în legătură textul lui Conrad cu H. Rider Haggard şi seria sa de romane africane. Între strania junglă fluvială a lui Conrad şi regatele pierdute vizitate în căutarea misterioasei regine, linia de continuitate nu poate fi negată. Ca şi în cazul lui G. K.Chesterton, mutatis mutandis, Conrad utilizează câteva dintre tiparele “literaturii populare”, recolorând paginile scrise în nuanţele insolitului şi ale coşmarului.

Prin excentricitate, noutate narativă şi fascinaţie a patologicului, cartea lui Conrad comunică cu o lume care nu are nimic în comun cu eleganţa impecabilă a exploratorilor victorieni. Modernismul lui Conrad mobilizează un set de referinţe ininteligibil intelectului contemporan. Avanpostul colonial vizitat de Marlow este cel din care se desprinde şi coşmarul geometric al coloniei penitenciare. Intensitatea viselor din textul lui Conrad inspiră,vizionar, infernul lui Francis Ford Coppola . O asemenea energie a tenebrelor sfidează logica dominantă a sfârşitului de secol englez.

O dată excesiva contextualizare istorică temperată,“Inima întunericului” este eliberată de patina corectă politic ce o poate desfigura. Textul lui Conrad propune acea complexitate de voci şi de imagini ce descurajează simplificarea procustiană. Congo-ul reconstituit de Marlow, Congo-ul locuit de spectrul lui Kurtz, este infinit mai nuanţat şi mai tenebros decât acel Congo documentabil evocat obsesiv de către criticii postcoloniali. Arta lui Conrad produce un loc al coşmarului ,loc autonom în raport cu referinţa originară . Puterea literaturii rezidă în capacitatea de a se elibera de dublul istoric, de a fi, simultan, participantă la istorie şi în afara ei. Fluviul pe ale cărui maluri expediţia descoperă împărăţia lui Kurtz, acea împărăţie străjuită de capetele mumificate ale victimelor, este subconştientul pe care adâncul textului îl aduce la lumină, ca într-un exorcism.

Voiajul lui Conrad nu are ambiţia de a fi o cronică etnografică a întâlnirii cu triburile uitate ale junglei- spectrală şi temerară, imaginaţia lui Conrad oferă Europei acea scenă pe care îşi poate proiecta , majestuos, propriile coşmaruri , întâlnindu-şi proprii demoni . Kurtz este, în termenii utilizaţi de toţi cei care îl invocă, o întruchipare ideală a ceea ce energiile luminoase ale Europei par să fi produs secular. El este, indubitabil, expresia ultimă a spiritului ce poate învinge tenebrele . Istoria căderii lui în infern este, finalmente, istoria rătăcirii în iad a Europei înseşi.

Regatul lui Kurtz nu este, aşadar, oglindirea mecanică a unei critici rasiste şi imperialiste a caracterului african. Fiecare dintre cei ce populează lumea sa este, în sine, o proiecţie a unui intelect hipnotizat de oroarea ultimă. Libertatea marelui proiect imaginat de Kurtz este complementul, iraţional şi terifiant, al degeneratului proiect civilizator pe care îl invocă asasinii birocratici ai impersonalei Companii. Universul lui Kurtz eliberează forţele violenţei şi sexualităţii aparent reprimate de cenzura europeană: regina din jungla lui Kurtz are în comun cu făptura demonică din “ She” a lui H. Rider Haggard capacitatea de dominaţie asupra unor forţe ale adâncului. Fascinaţia lui Marlow în faţa jocului ei magic repetă fascinaţia originară a lui Kurtz însuşi.

Complicitatea,stranie, dintre Marlow şi Kurtz este, poate, transcrierea imposibilităţii de a separa sferele morale definind însăşi “ europenitatea “ ideală . Kurtz este acel chip din coşmar ce păstrează trăsături familiare. Ca şi Hyde al lui Stevenson, el se hrăneşte din energia vitală a unui Jekyll ordonat şi solar. Împărăţia lui Kurtz iese din istoricitate, spre a intra în mit. Oroarea evocată de muribund este oroarea contemplării profilului occidental însuşi. Căci în jungla terifiantă colonizată de Kurtz “Luminile” progresului îşi relevă dimensiunea lor abisală şi destructivă.

2 Comentarii

  1. Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

    Dragă Ionuț,
    Fain textul tău despre romanul lui Conrad! Și despre Conrad, în genere! (se numără și printre preferații mei!)
    Aș vrea doar să adaug că, deși ”Inimia întunericului” pare cea mai marcantă carte a sa, aș aminti și relevanța ”poemelor” sale marine, ”Lord Jim”, ”Nostromo”, ”Corsarul”, mai nedreptățite de posteritate decât povestea utopică a izolării colonelului Kurtz. Sunt romane care arată cât de mult contează biografia unui scriitor în pulsația ficțiunilor sale. Și se numără printre marile eposuri marine, demne de un Melville sau Patrick O Brian, de ce nu. Valabil și pentru alții, pentru Jack London, de pildă, al cărui ”Lup de mare” mi se pare mult mai profund și mai complex decât ”Colț alb” sau altele, mai cunoscute.
    Cât despre filmul lui Coppola… o capodoperă! Inclusiv pentru coloana sonoră de la The Doors.

    • Ioan Stanomir Ioan Stanomir says:

      draga Adrian,
      iti multumesc foarte mult.
      ai dreptate, Lord Jim este un studiu magistral al alienarii.
      in vreme ce Nostromo este una dintre cele mai impresionante constructii epice a unei tari imaginare.
      Conrad este unul dintre cei care au navigat printre spatii si culturi.asta il face unic.iar spatiul marin a fost un catalizator.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *