Reciclăm energia aripilor de fluture albastru şi-i dăm permis de liberă trecere spre nicăieri.
Împachetăm meticulos, la dungă, curcubee şi le folosim pentru doparea sufletelor.
Punem pe foc toate dicţionarele şi reinventăm cuvântul.
Declarăm „persona non grata” gândul cel trist şi-l expulzăm dincolo de salcâmi…
Răscolim printre toate visele din geamantane, doar ca să mai găsim unul nepeticit, numai bun pentru un alt început de drum.
Închidem ochii, pentru o secundă, doar ca să nu uităm de întunericul din noi.
Şi am jurat de-atâtea ori că nu mai pun pariu pe viaţa mea, căci am murit de-atâtea ori… încât am şi uitat a plânge.
