Sunt un EU in căutare de identitate, în plină retorică a gândirii. Încătuşat de idei şi depăşind emoţii, regăsesc frânturi ale zilei de ieri. Reconstrustruiesc personalităţi şi reciclez sentimente. Clonez o farâmăde vis şi trag speranţa că-mi va ajunge şi pentru mâine.
Şi pun punct.
O iau de la capăt.
Patru pereţi multiplicaţi la infinitiv. Plătiţi de o mie de ori. Pictaţi cu regrete. Dăruiţi cu duşmănie. În continuare ai mei. Mereu în jurul meu.
Claustrofobie.
Mă sufoc!
Reiau un fragment. Şi-l dau mai departe. Îmbrac o haină. Ca s-o dau la schimb. Nu o vrea nimeni. Încă.
Dorm un ceas şi mă trezesc o eternitate.
Păşesc în coşmar şi respir în realitate. Mi-s plămânii grei şi negrii. Radiografie?! Diagnostic: Sănătos ideologic. O fi grav?!
Eviscerez suflet şi păstrez luciditate. Cântăreşte prea puţin… hmm?! Sub limita detectabilă a cântarului. Notă: de făcut revizia cântarului.
Şotron pe asfalt. Cine mai are timp de jocuri? Am pierdut creta. Reacţie tardivă. Furată. S-a redus pedeapsa. Nu mai reprezintă o miză pentru nimeni creta mea.
Poem. Epigoni. Mutat la altă adresă.
Bună dimineaţa. Reacţie? Încă sunt aici.
Apropriere. Pustiu. Doar eu.
Sevraj emoţional…
