„Participanţii se vor prezenta în haine de sărbătoare, în pălărie cu frunză de stejar sau cetină de brad, cu steaguri şi tăbliţa comunei. În ziua serbării, se va da participanţilor prevăzuţi cu insignii mâncare şi beutură care se va servi în 20 bărăci la ora 13.”
no images were found
Cam acestea ar fi fost ţinuta obligatorie şi trataţia de care aţi fi putut beneficia dacă, într-o frumoasă zi de mai din anul 1929, v-aţi fi hotărât să participaţi la Serbările Unirii din Plasa Sacu, Judeţul Severin. De ce în mai, vă veţi întreba. Ei bine, pentru că, până pe la 1930, autorităţile tinerei şi marii Românii încă nu se hotărâseră cum să împace „celebraţiunile” naţionale. 24 Ianuarie şi 1 Decembrie se cam amestecau între ele şi, nu de puţine ori, erau sărbătorite împreună, cândva, prin ianuarie. Iar marea sărbătoare, sărbătoarea en-titre a românităţii era pe atunci, să nu uităm, 10 Mai. Aşa că, la un deceniu de la Marea Unire, sus-zisele autorităţi hotărăsc o mare celebrare naţională, cu epicentrul la Alba Iulia şi Bucureşti, dar cu manifestaţii în toate cătunele patriei. Aceasta are loc, nu în decembrie 1928, nici în ianuarie anul următor, ci, prin hotărâre a Consiliului de Miniştri, la 15 mai 1929. Abia după 1930, în timpul domniei lui Carol al II-lea cel iubitor de uniforme şi ceremonii, ziua de 1 Decembrie capătă o conotaţie distinctă ca sărbătoare naţională. Pe la 1936, cu străjeri şi străjeriţe, învăţătoare în costum naţional, oratori de provincie şi Te Deum-ul de rigoare, 1 Decembrie ajunge, în sfârşit, o sărbătoare de sine stătătoare. „Născută” greu, din spuma confuziei identitare, avea doar câţiva ani de existenţă, înainte să cadă – din fericire vremelnic – în trista inactualitate a anilor 1940 – 1944. Şi încă lungi ani de anonimat, ascunsă în spatele Zilei Republicii, pe care, după 1989, o va detrona fără milă. Tot în spuma confuziei identitare.(Alina Pavelescu)
Documentele reproduse mai jos fac parte din volumul „Memoria Arhivelor – primele trei decenii de la făurire României Mari”, editat de Consiliul Judeţean Alba şi de Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale. Multumesc Serviciului Judeţean Alba pentru acceptul de le reproduce aici, împreună cu ilustraţiile care fac parte din colecţia de fotografii a aceleiaşi Arhive.
no images were found
PROGRAMULSerbărei zilei de 1 Decembrie [1928], cu ocazia unirii Ardealului şi Banatului cu Patria – Mamă
ÎN CAPITALĂ. Te-Deum la Patriarhie în prezenţa membrilor Familiei Regale, a Înaltei Regenţe, a guvernului şi a înalţilor demnitari. După prânz, serbarea la Ateneu cu concursul societăţilor culturale din Bucureşti, sau o reprezentaţie populară la Teatrul Naţional.
La ALBA IULIA, CURTEA DE ARGEŞ şi la MĂRĂŞEŞTI, se vor oficia serviciile divine în prezenţa unui delegat al guvernului şi a autorităţilor civile şi militare.
ÎN TOATE CAPITALELE DE JUDEŢ, servicii divine în prezenţa autorităţilor civile şi militare. Defilare în faţa autorităţilor. Programul acestor serbări va fi completat cu concursul instituţiilor şi societăţilor culturale din localitate.
ÎN TOATE ŞCOLILE, de orice grad, serbări şcolare cu cuvântări rostite de membrii corpului didiactic.
ÎN TOATE BISERICILE, afară de pomenirile obişnuite, se vor pomeni şi defunctul Rege Ferdinand I, martirii din provinciile desrobite şi eroii morţi în războiul de întregire.
În Bucovina, serbările mai sus menţionate se vor face în ziua de 28 Noiembrie a.c.
PENTRU SERBĂRILE JUBILIARE PRINCIPALE SE PROECTEAZĂ:
1. O mare lucrare istorică cuprinzând cinci capitole:
a) Străduinţele politice din trecut ale Ardealului, Banatului şi Bucovinei;
b) Străduinţele sociale şi culturale din trecut ale Ardealului, Banatului şi Bucovinei;
c) Legăturile din trecut ale acestor provincii cu ţara-mamă;
d) Viaţa românască de stat în provinciile unite în ultimii zece ani.
2. Întemeerea unui ordin „Ferdinand I” pentru luptătorii şi colaboratorii civili şi militari, care au contribuit la înfăptuirea marii opere a unităţii naţionale;
3. Punerea pietrei fundamentale a unei Catedrale comemorative ortodoxe a Patriarhiei în Bucureşti;
4. Iniţierea prin subscripţii publice ţi contribuţia statului a statuelor Domnitorilor: Ion Alexandru i. Cuza, Regele Carol i şi ferdinand I.
5. Acordarea amenstiei în cadrele care se vor stabili prin lege.
(Arhivele Naţionale ale României, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, inv. Nr. 299, dosar 30/1928, f. 36-37; reprodus în „Memoria Arhivelor”, pp. 96-97)
no images were found
3 decembrie 1922 – Fragment din articolul publicat în ziarul Satu Mare privind “Sărbătorirea eroilor şi dezvelirea monumentului “Soldatul roman” “Deşi din cauza unor împrejurări A.S.R. Principele Carol şi miniştrii n-au putut lua parte la solemnitate, deşi moartea părintelui Vasile Lucaciu a fost de natură să semene doliu în inimile tuturor românilor totuşi satele şi oraşele din apropiere au ţinut să ia parte cu tot sufletul la această măreaţă sărbătoare.
Intelectualii întregului judeţ au făcut propagandă şi ziua de vineri a fost pentru Sătmar prilej de înălţare sufletească. Corurile în număr de 5 au cântat cţntece de mărire, ale căror melodii vor fi purtate în inimi de toţi participanţii la această manifestaţiune românească. […]
La orele 11 un serviciu religios s’a oficiat în faţa statuei pe o extradă improvizată în acest scop.
A servit trimisul episcopiei ortodoxe din Oradea-Mare, părintele Horvat, înconjurat cu alţi 3 preoţi. Dintr’o neglijenţă de care nu e vinovat comitetul organizator n’a luat parte la slujba religioasă nici un preot g[reco] c[atolic]. Aceasta pentru că se aranjase ca părintele Epaminonda Lucaciu să servească împreună cu clerul ortodox, însă moartea neprevăzută a părintelui său a făcut ca, d-sa să nu mai ia parte şi necazurile acestei întâmplări l’a împiedicat să comunice altui preot pentru a’l înlocui. De aceia, durere, am văzut în faţa statuii făcând serviciul divin numai preoţi ortodoxi. Toată lumea s’a mirat de aceasta, mai ales că în ţinuturile noastre sunt majoritatea locuitorilor gr. c. Dar de sigur s’a trecut repede cu vederea acest incident căci şi ortodoxi şi gr. c. tot lege românească sunt şi la o aşa mare sărbătoare n-o să ne formalizăm, mai ales dacă judecăm lucrurile mai adânc. […]
D-l profesor universitar Marius Ştefănescu, cu sufletul său cald şi plin de sinceritate ţine o înflăcărată cuvântare, pe alocurea împletită cu misticism.
D-sa începe: Mare bucurie pe noi că astăzi se prăsnueşte unitatea tuturor românilor. Această mare icoană din faţa d-tră este a soldatului român care s’a desbrăcat de haină, strigând că mai bine vrea să moară pentru dreptate de cât să trăiască mai departe şi să vadă cum suferă fraţi de-ai lui jugul robiei. În clipele mari ce ni le dă astăzi şi noi trebuie să ne desbrăcăm de micimea sufletească. Astăzi când a murit marele apostol al neamului, luptător neîntrecut, Vasile Lucaciu, un singur gând să ne frământe sufletele: Cum să lucrăm şi noi pentru a imita pe marele dispărut. El din cer, acolo unde-i se va duce sufletul, va privi peste noi, dacă vom fi demni de a conduce această ţară ne va binecuvânta, de nu, ne va blestema. Aceasta trebue s-o ştiţi cu toţii.
Salută pe dl. General Butunoiu, care a pus atâta suflet pentru reuşita operă.
Termină strigând trăiască unirea tuturor românilor căci neamul acesta a luptat pentru sfânta dreptate.[…]
Reprezentaţia se începe cu Imnul regal cântat de corul şcoalei normale, condus de dl. Profesor Boghină. […]
A produs ilaritate cupletele dlui I. Baciu. Publicul l’a bisat.
Tabloul alegoric: Încununarea soldatului român, a fost foarte drăguţ. Lume multă a asistat la ambele reprezentaţii.”
( Ziarul Satu Mare, anul IV, nr. 97, duminică 3 decembrie 1922, reprodus în „Memoria Arhivelor”, pp. 358-362)
no images were found
12 decembrie 1936 – Relatarea preotului greco-catolic din Rebrişoara, judeţul Bistria Năsăud despre aniversarea zilei de 1 DecembrieOficiul parohial român unit Rebrişoara
Nr. 217-1936
Venerat Oficiu Vicarial
Cu referire la ordinal Circular Vicarial nr.2.121/1936, privitor la ordinile superioare dispuse cu privire la serbarea zilei de 1 Decembrie a.c., cu toată reverinţa raportez următoarele :
La ora 10 dimineaţa am celebrat liturghia în biserica centrală, iar la sfârşit am făcut Te Deum, fiind de faţă toate autorităţile, precum şi elevii de la toate şcoalele din sat, în frunte cu învăţătorii şi învăţătoarele. Au luat parte la liturghie şi un public numeros dintre poporeni.
La sfârşitul liturghiei am predicat despre virtuţile cetăţeneşti înţelese în sensul moralei creştine, despre respectul ce trebuie să-l aibă fiecare om faţă de autorităţi, cinstea şi demnitatea ce trebuie să domnească între toate raporturile dintre oameni, precum şi despre spiritul de jertfă cetăţenească şi solidaritatea ce trebuie să avem faţă de duşmanii ţării, care ar încerca a strica hotarele patriei noastre, câştigate cu jertfe de sânge şi după o suferinţă de un lung şir de ani.
După aceea a urmat programul şcolar, în legătură cu serbarea zilei de 1 Decembrie ; elevii au recitat, poezii, dialoguri, ţinând cu această ocazie d-l învăţător Pop Macedon o conferinţă despre însemnătatea zilei.
Publicul adunat la biserică şi şcoală, în urma celor auzite, s-a depărtat plin de toată căldura naţională, declarându-se unanim, că vor fi întotdeauna zid de apărare în jurul tronului pentru a înfrunta toate uneltirile răutăcioase a duşmanilor ţării noastre.
Rebrişoara, 12 decembrie 1936.
Cu supunere, Ioan Mihalca, adm. parohia I”
(SJAN Bistriţa Năsăud, fond Oficiul parohial greco-catolic, Rebrişoara, dosar 4/1934-1942, f. 2; reprodus în “Memoria Arhivelor”, p. 149)
