30.03.1967 „Toţi din Vatican se interesează cu pasiune de tot ce publică prof. TUDOR POPESCU, în revistele teologice româneşti, chiar şi materialul care le este împotrivă şi mi-au spus că omul acesta nu poate fi preţuit decît în aur şi diamante. M-au rugat să le trimit nişte reviste bisericeşti, am făcut rost de ele şi le-am trimis.”
Cuvintele de mai sus sunt ale preotului Aurel Costin, întors după o perioadă de la Roma, şi ne-au fost „lăsate” în scris de către sursa „Alexandru”.
Teodor M. Popescu (1893-1973), cu studii la Atena, Leipzig şi Paris, a fost cadru didactic între 1926 şi 1959 la Facultatea de Teologie din Bucureşti (Institutul teologic de grad universitar după 1948), unde a predat Istorie bisericească universală. Opera sa este impresionantă, peste 300 de titluri – cărţi, studii, articole, recenzii, traduceri. Un aspect foarte important, pentru mediul în care a activat, a scris original! De asemenea, a participat la diferite congrese bisericeşti internaţionale, chiar şi la Moscova în 1948.
Una dintre temele pe care le-a dezvoltat în scrierile sale a fost relaţia dintre Biserica Constantinopolului şi Biserica Romei, iar de multe ori abordarea sa nu a fost întotdeauna „plăcută” la adresa Romei.
Pasajul din martie 1967 ne pune în faţă două aspecte importante. Primul. O instituţie care se respectă acceptă viziuni diferite/opuse/în antiteză atunci când sunt emise cu competenţe academice. Al doilea. Valoarea unui om din mediul academic este dată nu de studenţi sau prieteni, ci de concurenţă!
