23 august – Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului

23 august are multiple semnificaţii. Mult timp după 1989, chiar şi azi, este un prilej de omagiere a mareşalului Ion Antonescu, trecându-i-se cu vederea regimul dictatorial, persecutarea fără precedent a evreilor, alianţa nechibzuită cu Germania lui Hitler etc. etc. Chiar istorici respectabili încep evocarea lui Antonescu declarând că el a fost un patriot. Abia apoi urmează rezervele, spuse parcă cu jenă. Sigur, Raportul final al Comisiei Wiesel a contribuit la o schimbare de percepţie, dar mai degrabă la nivel oficial.

Dar 23 august mai înseamnă ceva. E vorba despre o consecinţă simbolică – dar însemnată atunci când vorbim de regimul de memorie – a condamnării sistemului comunist la 18 decembrie 2006. La 7 noiembrie 2011 Parlamentul României a adoptat Legea Nr. 198 privind declararea zilei de 23 august drept Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie ca Zi a Memoriei Victimelor Comunismului în România (publicată în Monitorul Oficial al României din 11 noiembrie 2011). La articolul 2 actul normativ mai prevede că „Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate“. Poate se vor găsi azi măcar câteva astfel de instituţii care să omagieze victimele celor două totalitarisme. Gestul simbolic poate anticipa atât măsuri concrete contra torţionarilor, cât şi reparaţii pentru victime.

Uneori acestea din urmă s-au şi produs, contrazicându-i pe cei care şi azi continuă nonşalant să pretindă că actul condamnării regimului comunist a rămas fără urmări. Nu pot decât să repet ceea ce am mai spus deja. Discursul de condamnare a regimului comunist din România a fost de fapt un Mesaj adresat Parlamentului la 18 decembrie 2006, care a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a II-a, nr. 196, din 28 decembrie 2006 şi a devenit act oficial al statului român. Mesajul prin care preşedintele proclama regimul comunist din România drept ilegitim şi criminal a fost invocat în instanţe – cu succes – de câţiva avocaţi ai victimelor comunismului, care au obţinut decizii favorabile în procese de redobândire a unor proprietăţi – în nordul Maramureşului – şi de reabilitare a unor persoane condamnate pe baza unor simulacre judiciare – de exemplu, anularea unei sentinţe din 1958 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj, prin care inculpaţii din lotul Aladár Szoboszlay primeau teribile condamnări, mulţi dintre ei fiind chiar executaţi – vezi detalii la Mihai Bacalu, „Raportul Tismăneanu le-a adus terenuri“, in Adevărul, 6 octombrie 2008; http://www.adevarul.ro/articole/raportul-tismaneanu-le-a-adus-terenuri.html;Condamnarea unor participanţi la revoluţia maghiară (1956) – anulată, în revista „Historia“, http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/condamnarea-unor-participanti-revolutia-maghiara-1956-anulata; „Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste şi accesul la arhivele comunismului românesc“, în S. Musteaţă, I. Caşu, coordonatori, Fără termen de prescripţie. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa, Ed. Cartier, 2011, pp. 201 şi urm..