Ultima aventură a lui Corto , “ Mû”, este recapitularea simfonică a temelor şi obsesiilor care străbat ciclul lui Pratt. Căutările marinarului cu cercel în ureche îl împing pe acesta cătră marginile lumii cunoscute. La zece ani de la periplul caraibian şi brazilian, Corto este din nou alături de Bouche Dorée şi de Tristan Bantam. Pe vasul ce ancorează lângă ostrovul fermecat din largul Americii Centrale, li se alătură blonda Soledad şi Jesus Maria, companionul ei, dar şi cei doi pontifi ai gnozei europene, profesorul Steiner si anticarul Levi- Colombia. Rasputin nu poate fi nici el absent de la această ultimă întâlnire. În adânc, acolo unde se aventurează ca scafandru Corto însuşi,indiciile de pe frescele înnecate arată că drumul către misteriosul continent pierdut este pe cale de a fi regăsit.
“ Mû” împinge arta hipnotică şi halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecinţe. Din vis în vis, ca într- o uriaşă păpuşă rusească, Corto înaintează intr-un univers de dincolo de raţiune. Călugări celţi, cavaleri templieri, atlanţi şi războinici maya se reunesc în labirintul care se ascunde dincolo de porţile templului de pe insulă. Răpită de indienii care văd în ea un avatar al vechilor zeităţi, Soledad îi provoacă pe Corto, Rasputin şi Tristan la cea mai stranie călătorie, către miezul unui pământ care îşi relevă tainele. Fiinţă a aerului, aviatoare şi prietenă a Ameliei Earhart, Tracy Eberhard participă la acest voiaj incărcat de sunete şi de culori. Labirintul în care pătrunde Corto nu seamănă cu nimic din ceea ce gentilomul rătăcitor a văzut până acum. Copleşit de referinţe culturale şi înţesat de capcane, un labirint armonic, el nu poate fi străbătut decât pelerinul se hrăneşte din ciupercile magice ce şterg graniţele dintre prezent şi trecut.
Luxuriantă şi feroce, lumea subterană a lui Pratt este populată de apariţii miraculoase şi groteşti. O rasă de călugări celţi duce mai departe moştenirea sfântului Brandan, în vreme ca poporul amazoanelor se războieşte pe viaţă şi pe moarte cu oamenii- paianjen. Istoria ţărilor scufundate îl conduce pe Corto, prin culoarele halucinogenelor, către împărăţia narcotică din Insula Paştelui, acolo unde Corto contemplă cerul , alătiri de statuile uriaşe care prind glas şi îşi reamintesc geneza continentului pierdut. Regina amazoanelor, care domneşte peste seminţia ei neîmblânzită, este, la rândul ei, o iniţiată ce cunoaşte secretul luptelor dintre atlanţi şi locutorii din Mû.
Aventura capătă acum o dinensiune fabuloasă ce evocă, în cheie post modernă, vârsta de aur a comics-ului american. Pierdută în adânc, nefericita Soledad descoperă în Hugues, conducătorul unui popor din centrul pământului, prezenţa care îi va oferi dragostea refuzată până atunci. Mântuirea fiinţei damnate este adusă de energia lumii pierdute. Tot în acest pântec al insulei dispare şi Rasputin, dar Corto ştie că nimic nu îl poate opri pe teribilul ucigaş să lupte pentru propria sa supravieţuire. Tracy Eberhard, aviatoarea rătăcită în sălbăticie, se înalţă la cer, într-un balon, alături de Tristan Bantam, salvând şi amazoanele de la înfrângere şi nimicind pe regele demonic al oamenilor- paianjen.
Cât despre Corto, el are privilegiul de a se întoarce către lumea pe care a lăsat-o în urmă, doar spre a vedea balonul ridicându-se spre cer şi a contempla, vernian, imaginea ostrovului fabulos care explodează şi dispare în ocean. În compania lui Levi Colombia, el rememorează această coborâre petrecută sub semnul viselor şi al atracţiei hipnotice. Undeva, dincolo de valuri, se află lumea în care a ales să se refugieze Soledad.
Ciclul lui Pratt pare să se încheie sub zodia enigmaticei melancolii care îi uneşte pe Corto şi Levi- Colombia. Posedaţi de fascinaţia tainelor, ei nu pot trăi în afara acestui cerc al miracolului şi căutărilor. Fiinţă rimbaldiană, fiinţă marină, fiinţă amfibie şi marginală, Corto se pregăteşte pentru o altă aventură, aşteptând a fi scrisă.
Corto este o făptură ce poate exista, în libertate, doar dacă un vis este creat de cel care are darul demiurgic al genezei. Vitalitatea lui Corto este vitalitatea acestei imaginaţii ce se hrăneşte din sedimentările milenare ale tradiţiei şi fanteziei. El, Corto, trăieşte în acest univers- monadă pe care Pratt, jucăuş- melancolicul demiurg, îl naşte, cu fineţea unui păpuşar italian. Urmându-l pe Corto, suntem, şi noi, în faţa porţilor evocate de Nerval, în “ Aurelia”. Poezia grafică a lui Pratt rosteşte cuvântul de trecere- iar o a doua viaţă poate începe.
