A merge linistit catre propria moarte: In Memoriam Mihail-Radu Solcan

Tocmai am aflat ca a incetat din viata Mihail-Radu Solcan, profesor la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, un intelectual democrat in deplinul inteles al termenului. Am fost bun prieten cu el inca din anii facultatii (era mai mic cu doi ani, cred, coleg cu Adrian-Paul Iliescu si George Purdea). A fost un spirit nobil.

Prietenia cu el a contat foarte mult in viata mea. Imi revin in minte discutiile noastre de-a lungul acestor decenii. Se ocupa de epistemologie, dar nu cred ca avea egal in Romania in ce priveste filosofia istoriei. Era un spirit enciclopedic. Puteai vorbi cu el despre Milosz si Popper, despre Hayek si Aron, despre Noica si Wittgenstein, despre Camus si Soljenitin, despre Martin Buber si Gerschom Scholem, despre Hegel, Marx, Isaiah Berlin si Kolakowski. Era unul dintre acei oameni despre care puteai spune ca citise tot. Cand vorbeam cu Radu aveam sentimentul ca discut cu Zaharias Lichter, personajul lui Matei Calinescu.

Il pasiona istoria comunismului. Era unul dintre cei mai buni cunoscatori ai dezbaterilor despre totalitarism. Un fost student al sau imi scria in urma cu cateva saptamani despre cursul tinut de Radu la Facultatea de Filosofie pe baza cartii mele “Stalinism pentru eternitate”. Mi-as fi dorit sa fiu acolo, printre studentii sai. In asemenea dureroase clipe, cantarim ce este si ce nu este esential. Prietenia cu Radu a fost si va ramane pentru mine un lucru esential. Era sucevean de bastina, crescuse in acel spatiu central-european din care au venit marturiile unor Paul Celan, Norman Manea, Gregor von Rezzori. Gandindu-ma la Radu Solcan, imi revin in gand cuvintele cronicarului, reluate candva de G. Calinescu in Istoria literaturii romane: „Nasc si la Moldova oameni”. Sa se odihneasca in pace.

Iata un link la un text al sau care spune mult despre cine a fost omul Radu Solcan. Probabil ca acolo unde este acum, surade intelegator si fredoneaza “Dona Dona”, fericit ca a ajuns la Adonai:

4 Comentarii

  1. Radulescu Florentina says:

    Am aflat tarziu si trist…Colegul meu de facultate tacut profund si zambind cald. Ii simteam toti tacerea si caldura..Azi i-am ascultat pe youtube unul din cursuri, pentru ca nu imi imaginam cum a rupt tacerea, vorbind tinerilor studenti..Am zambit peste timp si l-am regasit mai viu ca niciodata, desi, nu mai era…Drum bun in lumea stelelor, Radu!

  2. Cu stringere de inimä am aflat de moartea prietenului Radu Solcan. Pinä azi am pe masa de lucru o gramaticä de limbä de greaca veche ce mi-a däruit-o cind i-i spusesem cä intentionam sä studiez dupä terminarea filozofiei, filologie clasicä – o adusese dintr-o excursie in DDR prin 1975 si gestul m-a miscat. Cäci intre noi plana o urmä de ambivalentä din cauza iesirile mele ideologic stinjenitoare la sedintele USCR, unde el detinea o functie. Aici la Vienna unde abia am definitivat acest studiu am pästrat cartea „Griechisches Lehrbuch” si am dat-o la reimbräcat cind incepuse sä se uzeze. Radu era de o culturä coplesitoare dar nu avea nimic din ostentatia managerului universitar, care epateazä cu ea, pentru a se distanta de ceilalti.
    Dragä Radu, familie tale si memoriei tale in aceste momente grele nu pot decit repeta propozitia lui Epicur: „O Tanathos oute pros emas” – Moartea nu e pentru noi oamenii decit o iluzie!
    George Purdea

  3. Dumnezeu sa-l ierte pe varul nostru,un intelectual deosebit,un suflet blind si bun,de la care am avut intotdeauna ceva de invatat…RADU,ai murit asa de tinar,lasind un gol imens in urma ta…CONDOLEANTE SCRIITORULUI PAN SOLCAN din partea FAMILIEI DIN BOTOSANA ,SUCEAVA…

  4. Sallas Steiner says:

    „A merge linistit catre propria moarte”… „moartea este doar neputinta de a vorbi ce vezi”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *