Dincolo de suprafaţa cazonă a imperiului rus o forţă stihială se presimţea, imposibil de zăgăzuit. Despre această energie ascunsă scria Puşkin evocând teribila răscolă a lui Pugaciov: viitorul revoltei avea să fie cel al vărsării de sânge. Iar acest viitor tenebros şi însângerat se naşte în 1917 . În mai […]
Tragedia războiului din Ucraina a pus în faţa naţiunii ruse o oglindă în care să se poată contempla. Dincolo de lozinci, de încazarmare, de laşitate şi de supunere, examenul de introspecţie colectivă ar fi putut fi ocazia reinventării morale. Demnitatea colectivă ar fi putut fi salvată prin refuzul barbariei. Dar […]
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea atât de cehoviană Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele credinţei în inevitabilitatea progresului. Cehov este unul dintre cei care […]
Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este un infern rus, saturat de miasme pestilenţiale, încărcat de logoree […]
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov îi va cunoaşte şi va cartografia. În Insula Sahalin, Cehov […]
Mamei mele, cea atât de cehoviană Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog al umanităţii, Cehov se mărgineşte să rămână doar medic şi […]
Condiţia rusă este inseparabilă de obsesia ideilor. Poate mai mult decât în oricare alt spaţiu cultural, Rusia este marcată de această amprentă a interogării de sine. Cine suntem şi care este drumul pe care ne este menit să îl urmăm, iată întrebările fără de care nu poate fi înţeleasă tragedia […]
Una dintre imaginile memorabile din “ Vorbeşte, memorie” este aceea a a” paşaportului Nansen”- în textura decolorată a documentului care îi însoţeşte pe cei care nu mai o au o ţară, se află închisă drama destinului lui Vladimir Nabokov. Căci “paşaportul nansen” este stigmatul cu care istoria îi înseamnă pe […]
“Darul” este testamentul lui Vladimir Nabokov, romancierul rus. Ultimul text pe care Nabokov îl va mai scrie în limba sa maternă,tradus mai târziu de Dmitri Nabokov şi de Michael Scamell în engleză, “Darul” închide între paginile sale acea pasiune scânteietoare a exilatului ce arde în spiritul său. După părăsirea Germaniei […]
“Ada sau ardoarea. O cronică de familie” este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea ( cvasi -erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut în […]
